CSJ. Decizia nr. 4621/2003. Penal. Art.254, 215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4621/2003
Dosar nr.1762/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 484 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat pe inculpatul P.A. la un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., acelaşi inculpat a mai fost condamnat la 5 luni închisoare.
În temeiul art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a mai fost condamnat la un an şi 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa un an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., a fost obligat să plătească despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 25 mai 2001 inculpatul K.L., condamnat prin aceiaşi hotărâre, dar nu a declarat recurs, a comis în oraşul Budapesta un accident de circulaţie. În cursul lunii noiembrie acesta a fost înştiinţat în scris de către autorităţile ungare să se prezinte la Budapesta pentru achitarea pagubei, întrucât cartea verde de asigurare nu era valabilă.
În ziua de 15 noiembrie 2001, conducătorul auto a mers la Vama Veche unde a cumpărat de la inculpatul P.A., agent de asigurări la SC A., cartea internaţională de asigurare pentru vehicule, valabilă până la data de 28 decembrie 2001.
Cu această ocazie inculpatul K.L. i-a solicitat recurentului să-i elibereze şi o carte verde cu valabilitate retroactivă pentru perioada 25 aprilie 2001 – 24 iunie 2001, propunere cu care acesta a fost de acord, cerând pentru cele două poliţe de asigurare o sumă de bani, 15.000 forinţi.
Întrucât pentru poliţa de asigurare valabilă conducătorul auto a primit chitanţă pentru suma de 700.000 lei rezultă că recurentul a beneficiat pe nedrept de restul de bani ce face obiectul infracţiunilor de dare şi luare de mită.
După prezentarea în Ungaria de către inculpatul K.L. a actului de asigurare fals emis de recurent, societatea A., Asigurare – Reasigurare a Industriilor Argeş SA Piteşti a achitat societăţii maghiare o sumă de bani, ce a reprezentat despăgubirea respectivă.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 53 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Împotriva hotărârilor, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în urma rejudecării cauzei achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen. şi de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) C. pen., întrucât faptelor le lipseşte un element constitutiv şi anume latura subiectivă, deoarece nu a avut intenţia de a înşela şi, pe cale de consecinţă, nici intenţia de a obţine o sumă de bani pentru a îndeplini un act referitor la îndatoririle sale de serviciu şi anume eliberarea unei poliţe de asigurare. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., apărătorul a solicitat redozarea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen., deoarece fiind recent angajat la Societatea A. nu avea cunoştinţă că nu poate elibera o carte verde cu valabilitate retroactivă.
Recursul nu este fondat.
Examinând hotărârile pronunţate prin prisma motivelor invocate se constată că ele sunt legale şi temeinice sub toate aspectele.
Astfel, din probele existente la dosar, care au fost complet administrate şi corect interpretate rezultă că inculpatul P.A., agent de asigurare la SC A. SA Piteşti a primit o sumă de bani pentru a elibera în fals o poliţă de asigurare.
Inculpatul a întocmit la data de 15 noiembrie 2001 cartea de asigurare valabilă pentru o perioadă anterioară 25 aprilie 2001 – 24 iunie 2001 pe care a înmânat-o inculpatului K.L. în vederea achitării de către societatea de asigurări a despăgubirilor.
Cu toate că recurentul a negat că ar fi primit o sumă de bani pentru eliberarea acelui act fals, fapta este dovedită cu declaraţia coinculpatului conducător auto, cartea verde emisă în fals, deoarece are o dată retroactivă precum şi cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză.
Mai mult, recurentul a declarat „furată" acea carte verde, iar chitanţa fiscală nu a fost depusă la SC A. SA Piteşti.
Este evident că aceste probe formează convingerea instanţei că inculpatului i s-a dat acea sumă de bani cu intenţia de a-l determina să elibereze o carte verde falsă pentru a da posibilitate coinculpatului, conducător auto, să nu plătească despăgubiri civile persoanei cu a cărei maşină a intrat în coliziune.
În aceste condiţii, SC A. SA Piteşti a fost pusă în situaţia de a plăti despăgubiri civile solicitate de cetăţeanul maghiar cu toate că acel conducător auto nu era asigurat.
Ca atare, în mod corect instanţele au reţinut în sarcina recurentului comiterea infracţiunilor imputate ale căror elemente constitutive inclusiv latura subiectivă sunt întrunite pe deplin.
Apărarea inculpatului, în sensul că nu ştia de faptul că nu are dreptul să elibereze o „carte verde" cu valabilitate retroactivă nu are eficienţă juridică şi nu este de natură să-l exonereze de răspundere penală, întrucât este ştiut că un act produce retroactiv efecte numai atunci când legea prevede această situaţie.
Referitor la individualizarea pedepsei este de menţionat că instanţele au făcut o judicioasă valorificare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pedepsele aplicate reflectând corect pericolul social concret al faptelor şi făptuitorului.
Faţă de împrejurările concrete în care s-au săvârşit infracţiunile, modul şi mijloacele de operare, prejudiciul cauzat părţii civile care nu a fost recuperat, pericolul social pe care îl prezintă faptele, ţinând seama şi de persoana inculpatului, tânăr, fără antecedente penale, precum şi de recunoaşterea şi regretul manifestat pentru comiterea lor se apreciază că pedeapsa aplicată este de natură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Având în vedere gravitatea faptelor instanţa consideră că nu este cazul să se dea eficienţă dispoziţiilor art. 81 C. pen., cu atât mai mult cu cât stabilindu-se că el a fost complice la infracţiunea de înşelăciune, prejudiciul nu a fost acoperit.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.A. împotriva deciziei nr. 53 din 20 martie 2003 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4574/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4629/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen.... → |
|---|
