CSJ. Decizia nr. 4629/2003. Penal. Art.174, 175, 176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4629/2003
Dosar nr. 4157/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 693 din 21 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul P.C.D. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. i), raportat la art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 69 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
A dedus arestul preventiv executat de la 27 septembrie 2002 la zi şi a prelungit durata arestării de la 24 iulie 2003 la 22 august 2003.
S-a luat act, că nu există constituire de parte civilă, în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut în fapt, următoarele:
În noaptea de 21 septembrie 2003, în jurul orelor 24,00, în timp ce inculpatul se deplasa pe strada Mr. Vasile Băcilă din sectorul 2, a fost acostat de victima E.A., boschetar, care a sărit un gard având în mână un cuţit cu care l-a ameninţat.
Inculpatul s-a apărat şi a lovit victima cu pumnii şi picioarele, iar când victima a căzut a continuat să o lovească cu picioarele. După aceea a legat victima la picioare cu o curea şi o sârmă, găsite în apropiere şi a târât-o intenţionând să o arunce în râul Colentina. În final, inculpatul, s-a răzgândit şi a târât victima pe un teren viran situat vis-a-vis de blocul nr. 99 de pe strada Mr. Vasile Băcilă, la circa 25 metri depărtare de râu şi a abandonat-o. Cadavrul a fost descoperit în dimineaţa zilei de 22 septembrie 2003, iar la necropsie s-a stabilit că moartea s-a datorat hemoragiei interne consecutive, rupturilor de organe interne, pulmon şi ficat. Autopsia a evidenţiat multiple fracturi costale bilaterale, fractură stranală, hematom perirenal drept.
Situaţia de fapt şi vinovăţia au fost reţinute pe baza declaraţiilor martorilor G.L., P.M. zisă D. şi declaraţiilor inculpatului în cursul urmăririi penale în care a recunoscut săvârşirea faptei, fiind cele care a descris cu lux de amănunte modul cum a acţionat. Declaraţia din instanţă prin care a negat săvârşirea faptei a fost înlăturată ca nesinceră.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin apelul parchetului s-a cerut desfiinţarea sentinţei şi majorarea pedepsei, deoarece pedeapsa aplicată de prima instanţă nu este în măsură să-şi realizeze scopul.
Inculpatul nu şi-a motivat apelul, iar la termenul din 20 august 2003, prezent în faţa Curţii, a cerut să se ia act că îşi retrage apelul.
Prin Decizia penală nr. 452 din 20 august 2003, pronunţată de secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admis apelul procurorului, sentinţa a fost desfiinţată parţial şi a fost majorată pedeapsa la 14 ani închisoare.
În termenul legal, prin cererea trimisă din penitenciar, inculpatul a declarat recurs pe care însă nu l-a motivat, iar în ultimul cuvânt a arătat că lasă soluţia la aprecierea Curţii.
Recursul este nefondat.
Verificarea actelor şi lucrărilor de la dosar se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare pentru care în apel i s-a aplicat o pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La individualizarea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere că inculpatul a acţionat cu intenţie neîndoielnică de a suprima viaţa victimei, supunând-o pe aceasta la suferinţe psihice şi fizice prin acte de cruzime.
S-a avut în vedere, însă, că inculpatul a fost atacat şi ameninţat cu cuţitul, victima fiind identificată şi constatându-se că era boschetar, dar şi faptul că inculpatul îşi câştiga existenţa efectuând diverse munci ca zidar şi că nu a mai săvârşit fapte penale.
Aşa fiind, cum hotărârile celor două instanţe sunt legale şi temeinice, urmează ca în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca nefondat.
În baza art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 27 septembrie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.D. împotriva deciziei penale nr. 452 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 27 septembrie 2002 până la 21 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4621/2003. Penal. Art.254, 215 alin.2 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 4631/2003. Penal → |
|---|
