CSJ. Decizia nr. 4646/2003. Penal. Art.208 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4646/2003
Dosar nr. 2826/2003
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1477 din 12 iunie 2002, Judecătoria sector 5 Bucureşti a condamnat pe inculpatul M.L. la un an şi 3 luni închisoare, pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În fapt, s-a reţinut că în ziua de 31 iulie 2001, inculpatul M.L. a sustras de la partea civilă SC T.C. Bucureşti, bunuri în valoare de 15.000.000 lei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelul declarat de inculpat.
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând prin motivele scrise admiterea recursului în anulare astfel cum a fost formulat, casarea hotărârilor şi, rejudecarea cauzei în limitele arătate.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Încadrarea juridică dată faptei comisă de inculpat nu este corectă, impunându-se în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Astfel, potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de condamnările pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Conform art. 134 C. pen., în cazul condamnării la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune, intervine reabilitarea de drept, iar potrivit art. 136 alin. (1) C. pen., termenul sus menţionat curge de la data terminării executării pedepsei principale.
Faţă de aceste texte de lege se impune înlăturarea prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), din încadrarea juridică dată faptei.
Din examinarea fişei de cazier judiciar a inculpatului se constată că acesta a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3148 din 11 decembrie 1996 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare, la un an de închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 lit. e) şi g )C. pen., inculpatul fiind arestat la 10 iulie 1997 şi liberat condiţionat la 24 decembrie 1997, în executarea acestei pedepse, rămânând de executat un rest de 197 zile închisoare.
În consecinţă, la data săvârşirii faptei dedusă în prezent judecăţii, respectiv 31 iulie 2001, inculpatul era reabilitat de drept, termenul prevăzut de lege fiind împlinit la 9 iulie 2001.
Al doilea motiv al recursului în anulare promovat în cauză vizează aspectul încălcării dispoziţiilor legale care prevăd asistenţa juridică obligatorie în cazul infracţiunilor pentru care pedeapsa închisorii este mai mare de 5 ani.
Astfel, la primul termen de judecată, la instanţa de apel, s-a admis cererea inculpatului de a se acorda un nou termen pentru a-şi angaja apărător, iar la termenul acordat, respectiv 7 octombrie 2002, în condiţiile neprezentării inculpatului sau apărătorului ales al acestuia, şi având în vedere că infracţiunea de furt comisă de inculpat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani, instanţa de apel nu a luat măsuri pentru asigurarea unui apărător din oficiu, soluţionând apelul declarat de inculpat.
În consecinţă, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este lovită de nulitate absolută, impunându-se rejudecarea apelului declarat de inculpatul M.L.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie admis recursul în anulare, casându-se Decizia penală pronunţată de instanţa de apel şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1477 din 12 iunie 2002 a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi deciziei penale nr. 1623 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală, privind pe intimatul inculpat M.L.
Casează Decizia penală nr. 1623 din 7 octombrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II–a penală şi trimite cauza la aceeaşi instanţă.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4645/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4647/2003. Penal. Art.208 pct.2 c.pen.ant.... → |
|---|
