CSJ. Decizia nr. 4768/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4768/2003
Dosar nr. 3091/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 202 din 5 iunie 2003, pronunţată de Tribunalul Argeş au fost condamnaţi inculpaţii A.P.G. şi C.M. la câte 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor, şi s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia timpul executat preventiv începând cu data de 26 decembrie 2002.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt.
În seara zilei de 24 decembrie 2002, partea vătămată D.N. a mers la barul A.F. din satul Ioneşti, judeţul Argeş, pentru a consuma băuturi alcoolice, având asupra sa 20.000.000 lei, salariul pe care-l încasase în ziua respectivă.
În jurul orelor 22,00, partea vătămată, aflată în stare de ebrietate, a părăsit localul, fiind urmărită de cei doi inculpaţi care ştiau că aceasta are bani asupra sa.
Profitând de întuneric, în apropierea unei păduri, inculpatul A.P.G. a îmbrâncit-o pe partea vătămată din spate, astfel că aceasta s-a dezechilibrat şi a căzut, după care a intervenit coinculpatul C.M. care a lovit-o cu picioarele în zona feţei şi a spatelui, timp în care primul inculpat i-a sustras din buzunar banii.
După ce au lăsat victima plină de sânge, trântită în zăpadă, inculpaţii s-au întors în bar, au împărţit banii, şi au continuat să consume băuturi alcoolice.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, depoziţiilor martorilor V.C., B.I.S. şi L.N., actelor medico legale, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut fapta pentru care au fost trimişi în judecată.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 177 A din 1 iulie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpaţi, a desfiinţat în parte sentinţa, în sensul că a fost dedusă arestarea preventivă cu începere de la 25 decembrie 2002, în loc de 26 decembrie 2002.
Împotriva acestei decizii inculpaţii au declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
În cauză a fost stabilită în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic faptele comise în textele de lege mai sus arătate.
Cu privire la individualizarea pedepselor, Curtea constată că au fost bine dozate, în concordanţă cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama atât de pericolul social concret al faptelor comise, cât şi de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor.
Pericolul social al infracţiunii săvârşite de inculpaţi rezidă în modul şi împrejurările în care aceştia au tâlhărit victima (inculpaţii au urmărit-o pe partea vătămată până lângă o pădure, într-un loc în care victima era lipsită de orice posibilitate de a scăpa sau de a fi ajutată) şi în consecinţele infracţiunii (victima a fost lovită în cap şi torace până a căzut la pământ sângerând, au abandonat-o în zăpadă, noaptea, în pădure, cauzându-i mai multe zile de îngrijiri medicale).
Referitor la persoana inculpaţilor, instanţele au avut în vedere faptul că nu au antecedente penale, au colaborat cu organele de cercetare penală şi au recunoscut constant infracţiunea comisă.
În raport de considerentele arătate, pedepsele aplicate, orientate spre minimul prevăzut de textul sancţionator nu sunt prea grave, ele fiind de natură să asigure realizarea scopului coercitiv şi preventiv educativ al sancţiunii penale, motiv pentru care recursurile vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, şi în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.P.G. şi C.M. împotriva deciziei penale nr. 177/ A din 1 iulie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 26 decembrie 2002 la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4764/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
