CSJ. Decizia nr. 4764/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4764/2003
Dosar nr. 409/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 946 din 17 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.I.D. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 25 iulie 2002 la 17 octombrie 2002.
S-a constatat recuperat prejudiciul, prin restituire.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 25 iulie 2002, în timp ce partea vătămată C.O. încerca să se urce în autobuz, aflându-se pe scara acestuia, inculpatul M.I.D. i-a smuls geanta de pe umăr. În geantă partea vătămată avea un telefon mobil şi 80.000 lei. Inculpatul a fugit, fiind urmărit de prietenul părţii vătămate care, în final, a reuşit să recupereze geanta.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat-o pentru netemeinicie, întrucât pedeapsa aplicată, este prea aspră.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 797 din 10 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a computat prevenţia de la 25 iulie 2002 la 10 decembrie 2002 şi l-a obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.I.D. care, prin apărătorului său, a reinterat motivul din apel, în sensul reducerii pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lîngă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe reinterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2002 la 24 octombrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.D. împotriva deciziei penale nr. 797 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iulie 2002 la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4761/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175,... | CSJ. Decizia nr. 4768/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
