CSJ. Decizia nr. 4771/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4771/2003
Dosar nr. 3113/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 284 din 21 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe următorii inculpaţi:
B.L.R. la 7 ani închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 28 august 2002, la zi.
G.V. la 7 ani şi 6 luni închisoare, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 731 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare, la 8 mai 2002, pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată în speţă, astfel că, în final, inculpatul a fost condamnat la 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 30 august 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată G.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză şi în temeiul art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a sumei de 250.000 lei.
A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că, la data de 18 august 2002, partea vătămată G.C. se deplasa cu autoturismul, al SC I. SA, pe şoseaua de centură dinspre Otopeni, spre comuna Tunari şi ajungând în dreptul unui depozit de fier vechi, a văzut-o pe C.C.A., care i-a spus că întreţine raporturi sexuale orale, în schimbul sumei de 70.000 lei şi care era însoţită de cei doi inculpaţi.
După ce partea vătămată şi-a exprimat acordul, C.C.A. a urcat în maşină. Cei doi s-au deplasat în spatele depozitului de fier vechi, iar după câteva secunde de la coborâre, partea vătămată a fost lovită, cu pumnul, în obraz, de inculpatul B.L.R., care îi luase cheile de la bordul autoturismului, sustrăgându-i, din buzunarul bluzei, suma de 2.300.000 lei.
Partea vătămată a căzut, iar în momentul în care a încercat să se ridice, inculpatul B.L.R. a ţinut-o de gât, solicitându-i ajutor inculpatului G.V., care a ţinut-o la pământ, pe partea vătămată.
După ce au verificat conţinutul portofelului pe care i l-au sustras, din buzunarul pantalonilor, în care nu se aflau bani, inculpatul B.L.R. l-a aruncat, împreună cu cheile autoturismului, fugind amândoi în pădure.
Împotriva acestei sentinţe, inculpaţii au declarat apel, invocând ca motiv greşita individualizare a pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 346 din 25 iunie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, a computat prevenţia de la 30 august 2002, la zi şi i-a obligat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care câte 300.000 lei, reprezentând onorarii pentru avocatul din oficiu, care se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, inculpaţii B.L.R. şi G.V., reiterând, prin apărătorul lor, motivele din apel, referitor la reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţele, la dozarea pedepselor au avut în vedere, pe lângă pericolul social al faptelor, atât împrejurările în care acestea s-au comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpaţilor, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepselor aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepselor, încât, recursurile, bazate pe reiterarea aceloraşi critici, apar ca nefondate şi vor fi respinse, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariilor pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.L.R. şi G.V. împotriva deciziei penale nr. 346 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 28 august 2002 la 24 octombrie 2003 pentru B.L.R. şi de la 30 august 2002 la 24 octombrie 2003 pentru G.V.
Obligă pe recurenţi să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal. întreruperea executării... | CSJ. Decizia nr. 4775/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
