CSJ. Decizia nr. 4775/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4775/2003
Dosar nr. 1748/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpatul M.G.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. f), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată faţă de restul de pedeapsă de 231 de zile închisoare din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 195 din 27 iulie 1999 a Tribunalului Mureş, acest rest fiind contopit cu pedeapsa aplicată, în cauză, în final inculpatul având de executat 6 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa de executat, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 1 februarie 2001 până la 20 iulie 2001, inclusiv.
În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cleştele folosit la săvârşirea infracţiunii.
S-a constatat că partea vătămată F.O.P., nu s-a constituit parte civilă.
S-a reţinut că, la data de 31 ianuarie 2001, inculpatul M.G.V., având de achitat nişte datorii, s-a hotărât să comită o spargere la locuinţa numitei F.M., despre care ştia că este medic stomatolog şi că deţine sume importante de bani şi bunuri de valoare.
Astfel, la data de 1 februarie 2001, inculpatul având un cleşte asupra sa, s-a deplasat la locuinţa victimei, unde se afla fratele victimei, respectiv, partea vătămată F.O.P.
La un moment dat, inculpatul a atras-o pe partea vătămată în baie, unde cu ajutorul cleştelui i-a aplicat mai multe lovituri, în zona capului, pentru a-l aduce în stare de inconştienţă şi pentru a nu putea opune rezistenţă la sustragerea de bunuri şi bani, din locuinţă.
La strigătele părţii vătămate, în locuinţă a pătruns martorul A.Şt., care a reuşit să-l imobilizeze pe inculpat.
Din raportul medico-legal, efectuat, a rezultat că partea vătămată a suferit leziuni la nivelul regiunii occipitale şi buzei superioare, ce au putut fi produse prin lovire directă cu corp dur şi aplicate cu intensitate medie, ceea ce a necesitat, pentru vindecare, 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reţinerea de circumstanţe atenuante personale, raportate la atitudinea procesuală adoptată.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia penală nr. 42/ A din 26 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi l-a obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.G.V., care prin apărătorul său, a reiterat motivul din apel, referitor la reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţele, la dozarea pedepsei au avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect instanţa de apel, a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea aceloraşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.G.V. împotriva deciziei penale nr. 42/ A din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4771/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4777/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
