CSJ. Decizia nr. 4772/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4772/2003
Dosar nr.4205/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 58 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Dolj a fost condamnat inculpatul N.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen. şi art. 39 alin. (2) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de 373 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1782/2001 a Judecătoriei Craiova, rest contopit în pedeapsa de 4 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestul preventiv cu începere de la 28 septembrie 2002 la zi.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat şi inculpatul G.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare, în temeiul art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 74 – art. 76 C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 27 septembrie 2002, partea vătămată M.V.B., elev în clasa X–a la Liceul Energetic din Craiova, în timp ce se deplasa de la şcoală spre locuinţă, la intersecţia străzii Brazda lui Novac cu B-dul Dacia a fost acostat de cei doi inculpaţi, care i-au cerut ţigări şi fiind refuzaţi i-au solicitat să le predea ceasul de la mână.
Întrucât partea vătămată s-a opus, inculpatul G.M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în faţă, determinând-o să-i predea ceasul coinculpatului N.L., apoi i-au smuls de la gât şi un lănţişor din argint.
Urmare a loviturii primite, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7 – 8 zile îngrijiri medicale, situaţie confirmată de Raportul de constatare medico legală nr. 3/03/ AI din 4 octombrie 2002 emis de L.M.L. Craiova.
Situaţia de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, plângerii şi declaraţiilor părţii vătămate, procesului verbal de ridicare a bunurilor sustrase (ceasul a fost găsit la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului Neagoe Lucian) şi de restituire a acestora, raportului medico legal, depoziţiilor martorilor C.I.C., D.M.L. şi T.V.O., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 330 din 7 iulie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat în parte sentinţa apelată, a înlăturat dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedepsele la câte 7 ani închisoare pentru fiecare inculpat.
Totodată, apelul formulat de inculpatul N.L. a fost respins ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei aplicate şi menţinerea primei hotărâri penale.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de control judiciar, pe baza actelor din dosar, a făcut o justă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi în raport de criteriile menţionate în textul mai sus arătat, respectiv în raport de pericolul social concret al faptei comise şi a datelor ce caracterizează persoana făptuitorului, corect a înlăturat dispoziţiile art. 74 C. pen., care reglementează circumstanţele atenuante.
Infracţiunea comisă, în condiţiile şi împrejurările descrise (inculpaţii au acostat în plină zi şi în apropierea unei şcoli pe partea vătămată, elev în vârstă de numai 16 ani) şi consecinţele acesteia (victima a suferit leziuni care au necesitat mai multe zile îngrijiri medicale şi a fost traumatizată psihic) nu justifică reţinerea unor circumstanţe atenuante.
Pe de altă parte, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că inculpatul are antecedente penale, el suferind condamnări penale încă din perioada minoratului, inclusiv pentru o infracţiune de acelaşi gen, iar după împlinirea vârstei de 18 ani a fost condamnat pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, din care a fost liberat condiţionat la data de 27 august 2002. La exact o lună de la punerea sa în libertate, şi anume la 27 septembrie 2002, inculpatul a comis o nouă infracţiune, cu un pericol social ridicat, aspect care evidenţiază că inculpatul nu a desprins concluziile care se impuneau deşi a beneficiat anterior de clemenţa legii penale.
În raport de aceste elemente de circumstanţiere ale faptei şi făptuitorului pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, orientată spre limita inferioară a textului sancţionator este bine dozată, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.L. împotriva deciziei penale nr. 330 din 7 iulie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 28 septembrie 2002, la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4776/2003. Penal. Art.211 alin.2, 290 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal → |
|---|
