CSJ. Decizia nr. 4770/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4770/2003
Dosar nr. 3104/2003
Şedinţa publică din 24 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 25 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul M.D. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus arestarea preventivă de la 11 iulie 2002 la zi.
Conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., s-a constatat prejudiciul acoperit parţial faţă de partea vătămată B.D. prin restituirea sumei de 150.000 lei şi s-a luat act că acesta nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 30.000 lei.
S-a luat act că partea vătămată Şt.V. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui lănţişor din aur cu cruciuliţă de 10 grame sau contravaloarea acestuia 3.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, analizând în ansamblu probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
1. În ziua de 26 mai 2002 în jurul orelor 1300 în timp ce se deplasa pe str. Baltagului nr. 5, partea vătămată Şt.V. a fost deposedată de lănţişorul din aur cu cruciuliţă pe care îl purta la gât, prin smulgerea acestuia de către inculpatul M.D. După săvârşirea faptei, inculpatul a traversat în grabă strada şi s-a îndreptat spre Centrul de plasament „Sf. Nicolae”.
Partea vătămată a intrat în curtea centrului de plasament, unde a discutat cu directorul acestui centru, martorul D.F., relatându-i cele întâmplate şi descriindu-l pe autor. După semnalmentele date de partea vătămată, martorul D.F. i-a spus că este vorba de un fost elev, M.D.
La data de 11 iulie 2002, directorul Centrului de plasament „Sf. Nicolae” a sesizat organele de poliţie că inculpatul se află în curtea centrului.
Fiind condus la secţia de poliţie, inculpatul a fost recunoscut din grup de către partea vătămată Şt.V., care a arătat că îl recunoaşte după tatuajul de pe umărul drept, întrucât în momentul săvârşirii faptei era dezbrăcat de tricoul pe care îl ţinea în mână, după fizionomie, după ochi.
Recunoaşterea din grup s-a făcut în prezenţa martorului B.G., neefectuându-se fotografii din cauza lipsei de film foto.
La percheziţia corporală efectuată asupra inculpatului s-a găsit suma de 150.000 lei.
Inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei, susţinând că în data de 25 iunie 2002 nu s-a aflat în zona Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, fiind toată ziua în căminul Liceului C. 5 A.S., în compania supraveghetorului B.D.
Această apărare a inculpatului a fost infirmată de martorul B.D., care a arătat, atât în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă, că inculpatul nu s-a aflat în compania sa la data de 25 iunie 2002, nici în incinta căminului, nici în afara acestuia.
A mai arătat martorul, că inculpatul mai dormea în camera C. 5 cu aprobarea sa, dar nu l-a mai văzut din data de 15 iunie 2002, dată la care copiii care locuiau în acel cămin şi proveneau de alte centre de plasament, au luat vacanţă.
Martorul D.F., directorul Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, a declarat că în ziua de 25 iunie 2002 l-a văzut pe inculpat în jurul prânzului, pe strada din faţa centrului de plasament (str. Baltagului), stând rezemat de poarta de intrare în curtea centrului.
Declaraţiile martorului D. s-au coroborat pe deplin cu declaraţiile martorei B.G., educator în cadrul Centrului de plasament „Sf. Nicolae”, audiaţi atât în faza de urmărire penală, cât şi în instanţă şi care au arătat că în data de 25 iunie 2002, în jurul orelor 12-1230 l-a văzut pe inculpat cum stătea rezemat de poarta de la intrarea în centru şi cum urmărea persoanele care treceau pe stradă.
Partea vătămată l-a recunoscut din grup pe inculpat, fără nici o ezitare, ca fiind persoana care, în data de 25 iunie 2002 i-a smuls lănţişorul de la gât în prezenţa martorului asistent B.G.I.
2. În noaptea de 10 iulie 2002, inculpatul M.D. a pătruns pe uşa lăsată neasigurată în camera 201 din Căminul C. 5 A.S., aparţinând părţii vătămate B.D., de unde a sustras dintr-o borsetă aflată pe noptieră suma de 180.000 lei.
Inculpatul a recunoscut săvârşirea acestei fapte, recunoaştere care se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate B.D. şi cu procesul-verbal de percheziţie corporală efectuat în 11 iulie 2002 de către organele de poliţie, ocazie cu care s-a găsit suma de 150.000 lei, diferenţa de 30.000 lei fiind cheltuită în interes personal de inculpat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 285 din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi a desfiinţat sentinţa, în sensul că a înlăturat aplicarea art. 118 lit. d) C. pen., pentru suma de 30.000 lei şi lănţişorul din aur cu cruciuliţa de 10 gr. sau contravaloarea acestora de 3.200.000 lei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, susţinând că materialul probator de la dosar nu este în măsură să dovedească că el este autorul infracţiunii de tâlhărie, motiv pentru care a solicitat, în principal, a se dispune achitarea, iar în subsidiar, dacă se va aprecia că totuşi sunt probe în sensul vinovăţiei sale să se dispună reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen.
Probele au confirmat că inculpatul, în ziua de 26 iunie 2002, în jurul orei 1300, aflându-se pe strada Baltagului, a smuls de la gâtul părţii vătămate Şt.V. un lănţişor din aur cu o cruciuliţă.
În acest sens, sunt declaraţiile părţii vătămate, recunoaşterea de către aceasta a inculpatului din grup, care se coroborează cu declaraţiile date de martorii D.F., S.F.M. şi B.G. care, cu ocazia audierii de către organele de urmărire penală, dar şi în instanţă, au declarat constant faptul că, la data de 25 iunie 2002, inculpatul a fost în centrul de plasament.
În ce priveşte apărarea inculpatului, ea se rezumă la a nega comiterea acestei fapte, iar probele pe care le-a administrat în apărare nu sunt în măsură să confirme alibiul pe care şi l-a făcut, ba, mai mult, s-a dovedit a nu corespunde adevărului, fiind de circumstanţă.
De altfel, instanţele de judecată corect şi motivat au înlăturat apărarea inculpatului, arătând în concret de ce nu poate fi primită şi care sunt dovezile care contrazic acea susţinere.
În consecinţă, se constată că starea de fapt reţinută de cele două instanţe este corectă, probele administrate dovedind vinovăţia acestuia, aşa încât, cererea de a se dispune achitarea sa este nejustificată.
În ceea ce priveşte pedepsele stabilite, acestea sunt corespunzătoare în raport cu gravitatea faptelor, cu împrejurările în care au fost comise şi cu datele ce îl caracterizează pe inculpat, care a avut o atitudine relativ sinceră în cursul procesului penal şi nu este cunoscut cu antecedente penale.
Aşadar, pedepsele stabilite în limitele prevăzute de lege au fost individualizate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi se învederează ca necesare pentru reeducarea inculpatului şi prevenirea comiterii unor infracţiuni aşa de grave.
Criticile fiind nefondate şi cum nu se constată motive care se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., şi a se dispune potrivit dispozitivului acestei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 285 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 11 iulie 2002 la 24 octombrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 477/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4773/2003. Penal → |
|---|
