CSJ. Decizia nr. 4797/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4797/2003
Dosar nr. 186/2003
Şedinţa publică din 28 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa nr. 869 din 26 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul D.P.R. la 6 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
Instanţa a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 februarie 2002 la zi, a menţinut starea de arest a inculpatului, în baza art. 116 C. pen., i-a interzis şederea în municipiul Bucureşti pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei, iar conform art. 118 lit. e) din acelaşi cod, s-a confiscat de la inculpat un cuţit metalic şi un spray paralizant, corpuri delicte, depuse la Camera de corpuri delicte a secţiei 5 Poliţie.
În temeiul art. 169 C. proc. pen., tribunalul a dispus restituirea către inculpat a unui telefon mobil, o pereche de ochelari de soare şi o pereche de mănuşi din material textil, depuse la aceeaşi cameră de corpuri delicte.
În baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., s-a luat act că partea vătămată S.V. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea în natură a bunurilor sustrase, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut în fapt, că, în ziua de 1 februarie 2002, în jurul orei 17,30, partea vătămată S.V. şi martorul T.M. se deplasau pe o stradă din cartierul Chitila. Partea vătămată avea asupra sa o sacoşă ce conţinea un încărcător pentru telefon mobil, un pachet de ţigări, un minicalculator şi o borsetă din vinilin în care se aflau 4.000.000 lei şi 10.000 lei moldoveneşti.
Inculpatul D.P.R. s-a apropiat de aceasta şi după ce i-a smuls sacoşa din mână, a luat-o la fugă, însă a fost imobilizat imediat de organele de poliţie şi de martorul C.M.
Împotriva hotărârii a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, în sensul că pedeapsa stabilită este prea severă, el recunoscând fapta comisă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 770 din 26 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, apreciind că „pedeapsa aplicată este corespunzătoare gradului de pericol social concret al faptei şi datelor de caracterizare ale inculpatului, care a mai suferit condamnări pentru infracţiuni de sustragere şi duce un mod de viaţă parazitar, nedesfăşurând nici o activitate utilă pentru sine şi societate".
În termen legal, prin memoriul trimis din penitenciar, inculpatul a declarat recurs, prin care apărătorul desemnat din oficiu, reiterează acelaşi motiv de netemeinicie al deciziei, analizat şi de instanţa de apel, referitor la asprimea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., precum şi din oficiu, în lumina cazurilor care se iau întotdeauna în considerare din oficiu, astfel cum prevăd dispoziţiile cuprinse în art. 3859 din acelaşi cod, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
În acest sens, la stabilirea şi menţinerea pedepsei de 6 ani închisoare, situată simţitor spre limita minimă specială prevăzută de legiuitor (5 ani închisoare), instanţele au luat în considerare în mod judicios criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi împrejurarea că inculpatul nu se confruntă pentru prima dată cu exigenţele legii penale, fiind anterior condamnat pentru tăinuire şi complicitate la furt calificat.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând neîndeplinite cerinţele cazului de recurs invocat, conform art. 38515 alin. (1) pct. b C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.P.R., va deduce din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 1 februarie 2002, la 28 octombrie 2003 şi-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C ID E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.P.R. împotriva deciziei penale nr. 770 A din 26 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 1 februarie 2002, la 28 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 4804/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
