ICCJ. Decizia nr. 5030/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5030/2003
Dosar nr. 3332/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1163 din 28 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.I.A. la 3 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
A fost dedusă durata arestării preventive şi a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că la 21 aprilie 2002, în jurul orelor 4,00, în public, pe fondul unui conflict spontan şi al consumului de alcool, fiind sub stăpânirea unei puternice tulburări generate de atitudinea provocatoare a victimei şi a însoţitorilor ei, inculpatul a aplicat acesteia, cu un obiect tăietor-înţepător, mai multe lovituri, cauzându-i leziuni traumatice care i-au pus viaţa în pericol.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi cel al inculpatului au fost respinse prin Decizia nr. 200 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Impotriva acestor soluţii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Ministerul Public a criticat hotărârile sub aspectul temeiniciei lor, susţinând că pedeapsa aplicată nu a fost corect individualizată, instanţele neţinând seama de gravitatea faptei comise, precum şi de atitudinea inculpatului după comiterea ei, în sensul că a părăsit locul respectiv şi s-a sustras cercetărilor ceea ce denotă lipsa de responsabilitate.
Pentru acest motiv, s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi majorarea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Sub acest aspect este de remarcat faptul că raportându-se la limitele pedepsei pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului în forma tentativei şi având în vedere aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 74 C. pen., instanţa a stabilit o pedeapsă cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), al cărui cuantum poate realiza scopul educativ-preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
În acest sens s-a reţinut corect că fapta a fost comisă în stare de provocare ceea ce impune şi participarea victimei la declanşarea conflictului şi la comiterea infracţiunii cu consecinţe asupra cuantumului pedepsei.
Pe de altă parte, comportarea bună a inculpatului înainte de comiterea faptei şi atitudinea sa procesuală de recunoaştere şi de regret a săvârşirii ei, impun coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Împrejurarea că inculpatul nu a dat un prim ajutor victimei, fugind şi ascunzându-se apoi la sora sa, sunt împrejurări determinate de starea de emoţie pe fondul căreia el a comis fapta, care văzându-se implicat într-un conflict cu asemenea consecinţe, a acţionat sub imperiul instinctului de conservare.
Faţă de această situaţia o majorare a pedepsei ar însemna o greşită individualizare a ei, care nu şi-ar atinge scopul educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se compute durata prevenţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 200 din 14 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul B.I.A., ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata prevenţiei de la 13 iunie 2002, la zi.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5026/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5034/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
