ICCJ. Decizia nr. 5037/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5037/2003
Dosar nr. 3331/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 306 din 27 martie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul D.A.L., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) şi g), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP); (pct. 1 R), la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (pct. 2 R) şi la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi e) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. 1607 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1278 din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.A.S., la 1.050.000 lei către partea civilă R.E. şi la 5.500.000 lei către partea civilă M.M.O.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în seara de 22 ianuarie 2001, în jurul orei 21,30, inculpatul împreună cu numitul C. a smuls telefonul mobil din mâna părţii vătămate B.A.S., în timp ce aceasta se deplasa pe Calea Victoriei.
În ziua de 10 martie inculpatul a încercat să smulgă de la gâtul părţii vătămate R.E. lanţul din aur şi, întrucât nu a reuşit, i-a smuls telefonul mobil din mână, aceasta în timp ce partea vătămată se plimba pe B-dul. Iancu de Hunedoara.
La data de 3 mai 2002, în jurul orei 22,30, inculpatul a deposedat pe partea vătămată M.M.O. de geanta pe care o ţinea pe umăr, prin smulgerea acesteia, în timp ce se afla pe B-dul. Lazăr Catargiu.
Având în vedere modalitatea comiterii faptelor, precum şi împrejurarea că în raport de condamnarea anterioară la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr. 1607 din 28 septembrie 2001, inculpatul nu se află în stare de recidivă, instanţa de fond a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. şi a unei agravante prevăzută la fapta de la pct. 2 din rechizitor.
Prin Decizia penală nr. 311 din 28 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi prin care a solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Împotriva hotărârilor pronunţate inculpatul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. pen., în sensul redozării pedepselor.
Recursul este fondat, doar pentru următoarele considerente:
Verificând actele dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au stabilit pedepse just individualizate, în raport de dispoziţiile art. 72 şi art. 52 C. pen.
Instanţele au greşit atunci când, după anularea suspendării condiţionate dispuse prin sentinţa penală nr. 1607/2001, nu a făcut în cauză aplicarea dispoziţiilor privitoare la concursul de infracţiuni.
Astfel, din fişa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81 C. pen., prin sentinţa penală nr. 1607 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1278 din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, fiind arestat la data de 15 august 2001 şi liberat la 20 februarie 2002, având un rest de pedeapsă, neexecutat de 539 zile închisoare.
Având în vedere că cele trei fapte de tâlhărie deduse judecăţii au fost săvârşite până la rămânerea definitivă a hotărârii, prin care s-a dispus suspendarea, corect s-a făcut aplicarea art. 85 C. pen. şi s-a dispus anularea suspendării, dar s-a omis să se facă aplicarea art. 33 şi art. 34 C. pen.
Aşa fiind, conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpat şi se vor casa hotărârile pronunţate numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen., după anularea suspendării condiţionate, conform art. 85 C. pen.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., se va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, în pedepsele componente şi apoi, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi aceste pedepse cu restul din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1607/2001 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Se va face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Se va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.
Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor pronunţate.
Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul D.A.L., împotriva deciziei nr. 311 din 28 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi sentinţa nr. 306 din 27 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen., după anularea suspendării condiţionate, potrivit art. 85 C. pen., aplicate prin sentinţa nr. 1607/2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:
- 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 6 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP);
- 6 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi e) C. pen.
În baza art. 33, art. 34 C. pen. şi art. 85 C. pen., contopeşte pedepsele de mai sus şi cu restul de 539 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 1607/2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5034/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 50/2003. Penal → |
|---|
