ICCJ. Decizia nr. 5034/2003. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5034/2003
Dosar nr. 4505/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 211 din 17 aprilie 2003, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul T.A.M. la 17 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor califica, prevăzută de art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
A fost făcută aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), menţinută starea de arest, computată durata prevenţiei şi inculpatul a fost obligat să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că în seara de 28 septembrie 2002, pe fondul unui conflict mai vechi dintre inculpat şi victimă, în timp ce se întorceau spre centrul comunei între ei au avut loc unele discuţii contradictorii. Urmare a acestora, victima a încercat să-l imobilizeze, însă inculpatul a reuşit să se îndepărteze de aceasta şi de cei doi însoţitori ai ei, la cca. 10 m după care a scos din buzunar un briceag şi s-a îndreptat spre unul din ei. Întrucât acesta a fugit, recurentul a atacat-o pe victimă aplicându-i cu lama briceagului o lovitură în zona inghinală stânga.
Persoanele care au fost de faţă la incident au încercat să dea victimei primul ajutor, însă aceasta din cauza hemoragiei puternice, datorită secţionării venei iliace, a decedat.
Leziunea a fost letală, între aceasta şi moartea victimei existând legătură directă de cauzalitate.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 438 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Împotriva soluţiilor, inculpatul a declarat recurs.
Apărătorul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că ea nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului. Sub acest aspect, a menţionat că faţă de caracterizările existente la dosar din care rezultă că inculpatul a avut o comportare corespunzătoare în familie şi societate, a recunoscut şi regretat comiterea faptei, este cazul ca în favoarea acestuia să se reţină circumstanţe atenuante cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Recursul nu este fondat.
Analizând hotărârile se constată că ele sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei.
Astfel, sub acest aspect, instanţele au avut în vedere criteriile menţionate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, pericolul social deosebit al faptei comise determinat de natura ei, precum şi persoana făptuitorului care nu are antecedente penale şi a recunoscut şi regretat comiterea faptei.
Având în vedere pericolul social concret al faptei, în mod corect instanţele au apreciat că nu se pot reţine în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante, lipsa antecedentelor penale, precum şi sinceritatea şi regretul manifestat, neputând constitui temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
În consecinţă, pedeapsa aplicată sub aspectul cuantumului stabilit este de natură să-şi atingă scopul educativ şi preventiv prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul urmează să fie respins.
Întrucât inculpatul a fost judecat în stare de arest urmează ca din pedeapsa aplicată să fie computată detenţia preventivă.
Cheltuielile efectuate de stat în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei vor fi restituite de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul T.M.A. împotriva deciziei nr. 438 din 20 august 2003 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 29 septembrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5030/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5037/2003. Penal → |
|---|
