ICCJ. Decizia nr. 5050/2003. Penal. Recurs revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5050/2003
Dosar nr. 3265/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 47 din 10 aprilie, Tribunalul Caraş - Severin a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul K.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 40 din 15 martie 2001 a Tribunalului Caraş – Severin.
Instanţa a reţinut că motivul invocat de revizuient (nevinovăţia sa) nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen., instanţele care au soluţionat cauza audiind numeroşi martori care l-au indicat pe inculpat ca fiind autorul faptelor pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 256/A din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Instanţa de apel a reţinut că motivele invocate de revizuient vizează fondul cauzei şi ele nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Condamnatul K.C.A. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 40 din 15 martie 2001 a Tribunalului Caraş - Severin, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat şi tâlhărie. A susţinut că este nevinovat şi că poate dovedi cu martori această situaţie, susţinând că nu a avut nici apărător.
Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Or, revizuientul nu a invocat descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanţă la judecarea cauzei, ci a invocat aceeaşi apărare care a fost făcută şi în faţa instanţei de fond, referitoare la infracţiunea de tâlhărie pe care nu a recunoscut că ar fi săvârşit-o (considerându-se vinovat doar pentru infracţiunea de furt), apărare examinată şi înlăturată de acea instanţă.
Ca urmare, Curtea reţine că respingerea cererii de revizuire formulată de condamnat, soluţie pronunţată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, este legală, fiind dată în conformitate cu prevederile art. 394 C. proc. pen., iar recursul declarat este nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul K.C.A. împotriva deciziei penale nr. 256 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5046/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5051/2003. Penal → |
|---|
