ICCJ. Decizia nr. 5046/2003. Penal. Art.215 alin.3 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5046/2003
Dosar nr. 1940/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 124 din 25 ianuarie 2002, pronunţată în baza art. 85 C. pen., Judecătoria Oradea a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.A. prin sentinţa penală nr. 1366/1996 a Judecătoriei Oradea.
A descontopit pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului C.A., în pedepsele componente de 4 luni şi respectiv 5 luni închisoare, înlăturând sporul de o lună închisoare.
În baza art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 36 cu referire la art. 33 şi art. 34 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care a adăugat un spor de o lună închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de 1 an şi o lună închisoare.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la 160.000.000 lei despăgubiri civile către părţile civile F.I. şi F.R.
Instanţa a reţinut că inculpatul a determinat cu intenţie pe soţii T. să vândă părţilor vătămate F.I. şi R. un apartament, cu privire la care Judecătoria Oradea a emis o ordonanţă de executare silită imobiliară, şi să săvârşească, astfel, infracţiunea de înşelăciune în dauna acestora.
Prin Decizia penală nr. 349/A din 12 iunie 2003, Tribunalul Bihor - Oradea a admis apelul declarat de părţile civile F.I. şi R. şi a majorat despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul de la 160.000.000 lei la 486.000.000 lei, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 762/R/10 octombrie 2002, a admis recursul declarat de inculpat, a casat cele două hotărâri atacate şi a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
A înlăturat aplicarea art. 36, art. 33 şi art. 34 C. pen. şi a menţinut sentinţa primei instanţe cu privire la obligarea inculpatului la despăgubiri civile în sumă de 160.000.000 lei către părţile civile F.I. şi R. Au fost menţinute restul dispoziţiilor hotărârilor recurate.
Împotriva tuturor acestor hotărâri, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., considerând că instanţele au pronunţat hotărâri contrare legii în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a procesului penal.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că obligarea inculpatului C.A. la plata despăgubirilor civile în sumă de 159.600.000 lei trebuia să se facă în solidar cu inculpaţii T.A. şi T.L.G. (condamnaţi definitiv pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin Decizia penală nr. 832/R din 16 septembrie 1999 a Curţii de Apel Oradea), iar nu distinct, fiind vorba de mai mulţi inculpaţi care au contribuit la producerea prejudiciului părţilor vătămate. Solidaritatea între debitori este o consecinţă normală a comiterii în comun a unei asemenea fapte generatoare de prejudicii.
Recursul în anulare este fondat.
Într-adevăr, inculpatul C.A. împreună cu inculpaţii T.A.M. şi T.L.G., au produs un prejudiciu în sumă de 159.600.000 lei părţilor civile F.I. şi R., situaţie care rezultă din hotărârile judecătoreşti menţionate.
Obligarea distinctă a inculpatului C.A. la despăgubiri, fără menţiunea solidarităţii cu ceilalţi doi inculpaţi (condamnaţi anterior şi obligaţi la plata aceleiaşi sume către părţile vătămate constituite părţi civile), este nelegală, întrucât, astfel, părţile civile au două titluri executorii, obţinând pentru acelaşi apartament o dublă despăgubire.
Chiar dacă, în final, inculpatul C.A. a fost achitat, răspunderea civilă a acestuia este legal stabilită în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art 998 C. civ., achitarea dispunându-se în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., caz în care potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale.
În consecinţă, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a procesului penal şi va dispune obligarea inculpatului C.A. în solidar cu inculpaţii T.A.M. şi T.L.G. la plata sumei de 159.600.000 lei către părţile civile F.I. şi F.R.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 124 din 25 ianuarie 2002 a Judecătoriei Oradea, deciziei penale nr. 349 din 12 iunie 2002 a Tribunalului Bihor şi deciziei penale nr. 762 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpatul C.A.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a procesului penal.
În baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., obligă pe inculpatul C.A. să plătească suma de 159.600.000 lei în solidar cu inculpaţii T.A.M. şi T.L.G., către părţile civile F.I. şi F.R.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5040/2003. Penal. Art.254 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5050/2003. Penal. Recurs revizuire. Recurs → |
|---|
