ICCJ. Decizia nr. 5039/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5039/2003
Dosar nr. 3730/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 59 din 3 aprilie 2003, Tribunalul Buzău, secţia penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul N.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, în baza art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi 76 lit. c) din acelaşi cod. A fost dedusă din pedeapsă, reţinerea din 4 ianuarie 2003, pentru inculpatul N.V., constatându-se că este arestat în altă cauză.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu ceilalţi inculpaţi condamnaţi în aceiaşi cauză la plata sumei de 936.000 lei, despăgubi civile, către partea civilă S.N.I.F., Sucursala Buzău.
Instanţa a reţinut că, în ziua de 3 ianuarie 2003, în timp ce se întorcea acasă cu bicicleta, inculpatul N.V., a observat lângă Staţia de pompare a apei din comuna Vadul Paşii, aparţinând S.N.I.F. Buzău, o ţeavă metalică în lungime de 4-5 m. Ajuns acasă, inculpatul le-a relatat fratelui şi cumnatului său despre ţeava observată pe câmp şi au hotărât ca a doua zi să meargă cu căruţa cumnatului său să ia ţeava şi să o vândă la un centru de colectare a fierului vechi.
A doua zi, 4 ianuarie 2003, conform înţelegerii, cei trei s-au deplasat cu căruţa spre localitatea Vadul Paşii, au luat ţeava pe care au pus-o în căruţă, fiind ulterior reţinuţi de lucrători de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 304 din 23 iunie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul N.V.
Instanţa de apel a reţinut că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată de prima instanţă apelantului inculpat a fost corect individualizată, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei hotărâri, inculpatul N.V. a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Pedeapsa prevăzută de alin. (3) al art. 209 C. pen. (pentru furtul unei componente a sistemului de irigaţii, faptă săvârşită de inculpat), este închisoare de la 4 la 18 ani.
Ţinând seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), printre care se află şi împrejurările care atenuează răspunderea penală, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel, au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului recurent, conform art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen., stabilind o pedeapsă sub minimul special prevăzut de textul incriminator menţionat. Deşi, prin ambele hotărâri pronunţate, instanţele nu au motivat acordarea acestor circumstanţe, Curtea constată că ele se justifică prin conduita bună a infractorului înainte de săvârşirea infracţiunii (lipsa antecedentelor penale) şi prin comportarea sa sinceră în cursul procesului, împrejurări care, potrivit art. 74 lit. a) şi c), pot constitui circumstanţe atenuante.
Prin urmare, reţinând că la stabilirea pedepsei s-a ţinut seama şi de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează răspunderea penală, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.V.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.400.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.V. împotriva deciziei penale nr. 304 din 23 iunie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5038/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5083/2003. Penal → |
|---|
