ICCJ. Decizia nr. 5054/2003. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5054/2003
Dosar nr. 3451/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 531 din 5 iunie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 203 din 12 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cerere formulată de condamnatul T.G.C.
Prin Decizia penală nr. 402 din 15 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Instanţele au reţinut că nu s-a dovedit existenţa unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru următoarele argumente:
Condamnatul TG.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 203 din 12 martie 2003 de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, invocând existenţa unor împrejurări speciale din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului, şi anume: „situaţia financiară deplorabilă a soţiei, starea de degradare a imobilului în care locuieşte”.
Or, prin adresa din 24 martie 2003, Serviciului Autoritate tutelară al Primăriei Sectorului 1 a comunicat primei instanţe că soţia condamnatului nu mai locuieşte la adresa indicată, mutându-se la o adresă necunoscută, iar părinţii condamnatului au decedat cu mulţi ani în urmă, situaţii care nu confirmă susţinerile condamnatului referitoare la existenţa împrejurărilor speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Ca urmare, Curtea reţine că respingerea cererii condamnatului privind întreruperea executării pedepsei, soluţie pronunţată de prima instanţă şi menţinută de instanţa de apel, este legală, iar recursul declarat este nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 402 din 15 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5051/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5061/2003. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
