ICCJ. Decizia nr. 5070/2003. Penal. Art.20 rap. la art.174, 175 c.pen. Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.5070/2003

Dosar nr. 1284/2003

Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Harghita a fost sesizat prin rechizitoriu, la data de 15 septembrie 1999, împotriva inculpatului P.B., pentru săvârşirea în concurs real:

- tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. i) C. pen., parte vătămată fiind T.S.;

- tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. i) C. pen., parte vătămată fiind C.Z.;

- lovire, prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., săvârşită asupra părţii vătămate M.S.

Prin sentinţa penală nr. 215 din 8 noiembrie 2000, Tribunalul Harghita, a condamnat pe inculpatul P.B. la câte o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru fiecare din cele două infracţiuni de tentativă la omor calificat, iar pentru infracţiunea de lovire a încetat procesul penal faţă de inculpat, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) şi art. 284¹ C. proc. pen. Anterior, prin încheierea din 19 ianuarie 2000 se dispusese emiterea unui mandat de arestare pe seama inculpatului, pentru sustragere de la cercetarea judecătorească.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile cuvenite Spitalului Municipal Odorheiu Secuiesc şi Spitalului Judeţean Harghita, precum şi la plata către partea civilă C.Z. a daunelor morale de 54.400.000 lei, reprezentând echivalentul a 5.000 mărci germane.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul.

În timpul judecării apelului, respectiv, la 28 aprilie 2001, în baza mandatului emis de Tribunalul Harghita, inculpatul a fost arestat de organele de poliţie din Ungaria, pe teritoriul căreia se afla.

Prin Decizia penală nr. 194/ A din 21 noiembrie 2001, Curtea de Apel Tg. Mureş a admis apelul inculpatului, a desfiinţat integral hotărârea atacată şi a trimis cauza pentru rejudecare la Tribunalul Harghita.

Tribunalul Harghita, prin sentinţa penală nr. nr. 72 din 2 aprilie 2002 condamnă pe inculpat pentru cele 2 tentative de omor calificat la 2 pedepse de câte 7 ani şi 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 6 luni închisoare.

Pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., s-a încetat procesul penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen.

A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 28 aprilie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor către părţile civile Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc şi Spitalul Judeţean Harghita, precum şi la plata daunelor morale către partea civilă C.Z. (în cuantum de 50 milioane lei).

Inculpatul a fost obligat şi la cheltuieli judiciare către stat şi partea civilă C.Z.

Sentinţa a fost atacată cu apeluri de către inculpatul P.B. şi partea civilă C.Z.

Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 180/A din 16 decembrie 2002, a admis apelurile declarate, a desfiinţat, în parte, sentinţa penală nr. 72 din 2 aprilie 2002 a Tribunalului Harghita şi, rejudecând cauza, a dispus:

- Achitarea inculpatului P.B. conform prevederilor art. 10 alin. (1) lit. c), raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., de sub acuza comiterii infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., faptă comisă asupra părţii vătămate T.S.

- Cu aplicarea art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei comise de acelaşi inculpat asupra părţii civile C.Z., din infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

În baza art. 182 C. pen., inculpatul a fost condamnat la 5 ani închisoare.

- S-au majorat daunele morale acordate părţii civile C.Z., de la 50 milioane lei, la 65 milioane lei.

Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, partea civilă C.Z. şi inculpatul P.B.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, critică hotărârea atacată, susţinând că este netemeinică şi nelegală deoarece, în mod greşit, l-a achitat pe inculpat, pentru învinuirea de-a fi comis infracţiunea de tentativă la omor împotriva părţii vătămate T.S. şi, tot în mod greşit, a schimbat încadrarea juridică în infracţiunea de vătămare corporală gravă, în ce priveşte fapta comisă asupra părţii civile C.Z.

Partea civilă C.Z. şi inculpatul, iniţial, nu şi-au motivat recursurile în scris.

Examinând recursurile declarate, în speţă, în raport de actele şi probele dosarului, Curtea constată că, numai recursul parchetului este întemeiat şi va trebui admis, recursurile declarate de partea civilă C.Z. şi de inculpat, fiind nefondate, şi impunându-se a fi respinse, ca atare.

Intr-adevăr, probele dosarului arată că instanţa de apel a greşit achitând pe inculpat, pentru tentativa de omor comisă asupra numitului T.S. şi schimbând încadrarea juridică a faptei comise de acelaşi inculpat, asupra numitului C.Z.

Astfel, comiterea faptei de tentativă la omor de către inculpat, rezultă dintr-o serie de probe administrate atât la urmărirea penală, cât şi la instanţă, neanalizate în concret de instanţă şi neînlăturate cu o motivaţie logică şi convingătoare. Fapta inculpatului rezultă, la urmărirea penală din plângerea numitei T.L., mama părţii vătămate, din declaraţia părţii vătămate T.S. şi din declaraţiile martorilor F.I., F.Z., B.Z. şi F.Z., toate coroborate cu actele medico-legale, care, confirmă agresiunea având drept consecinţă fractura craniană şi contuzie cerebrală, produse prin lovirea capului victimei cu un corp contondent de genul bâtei de bassebal.

La instanţa de judecată fapta inculpatului este confirmată de martorii F.I., F.Z. ca şi de martorii F.Z. şi F.I., ascultaţi de curtea de apel.

Aceste probe pot fi coroborate chiar şi cu unele declaraţii ale inculpatului care nu a negat agresiunea asupra părţii vătămate, susţinând numai, în unele declaraţii, că aceasta ar fi fost consecinţa, riposta lui, la agresiunea, tinerilor din Odorheiu-Secuiesc. Aceste declaraţii ale inculpatului, aflate în dosarul de urmărire penală şi în dosarul instanţei nr. 5084/2001 nu puteau fi înlăturate, atâta timp cât conţinutul lor se corobora cu celelalte probe enunţate.

În raport cu cele arătate, soluţia de achitare a inculpatului este greşită. Ea nu poate fi justificată de susţinerile inculpatului că luarea declaraţiilor ar fi fost abuzivă, prin faptul că ar fi fost de faţă tatăl părţii vătămate M.S., numitul M.I., lucrător de poliţie. Declaraţiile, în discuţie, nu privesc fapta referitoare la M.S., cu privire la care procesul s-a stins prin încetarea procesului penal. Dar, chiar dacă declaraţiile respective ar fi fost obţinute abuziv, aşa cum se pretinde, cum se explică faptul că aceleaşi situaţii au fost relatate şi la instanţe. Concluzia este una singură şi anume că apărarea inculpatului este de circumstanţă, fără legătură cu derularea faptelor imputate acestuia.

Nici acţiunea instanţei de apel de a schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpat împotriva părţii civile C.Z., nu este legală. Ea reflectă o înţelegere superficială, necompletă a împrejurărilor în care s-a comis fapta, coroborată cu actele medico-legale care stabilesc 45-50 zile de îngrijiri medicale pentru vindecarea leziunilor şi concluzionează, că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie. Or, instanţa, sesizată cu judecarea învinuirii aduse inculpatului, avea obligaţia de a aprofunda lucrările şi de a sesiza că agresiunea s-a produs într-un autoturism, spaţiu, relativ mic, închis, cu folosirea unui briceag, vizând capul victimei şi numai ca urmare a apărării victimei s-a ajuns la lovirea coapsei stângi, plaga fiind destul de profundă, de 22-25 cm, cu secţionarea muşchiului triceps.

Pe lângă aceasta, relevante erau pentru încadrarea juridică a faptei şi celelalte leziuni cauzate de inculpat, situate la nivelul capului, a feţei.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureş, casând Decizia atacată, cu privire la greşita achitare a inculpatului P.B., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată T.S.) şi la greşita schimbare a încadrării juridice a tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2), art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.).

În consecinţă, inculpatul va fi condamnat pentru tentativa de omor comisă în contra părţii vătămate P.B., la o pedeapsa stabilită în conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

De asemenea, se va face aplicaţiunea art. 334 C. proc. pen., schimbându-se încadrarea juridică a faptei din vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., în tentativă de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. i) C. pen., texte de lege, în baza cărora să fie condamnat inculpatul, ţinând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., se vor contopi pedepsele pentru infracţiunile concurente, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

Se vor menţine celelalte dispoziţii ale deciziei recurate, iar conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului.

Inculpatul, la 4 noiembrie 2003 formulând cerere de revocare a stării de arest preventiv, aceasta va fi rezolvată implicit, în funcţie de soluţia pe care o va primi recursul inculpatului.

Or, soluţia recursului, în contextul deja arătat, nu poate fi alta, decât cea de respingere. Din moment ce, încadrarea juridică corectă a faptei comise de inculpat, împotriva părţii civile, este de tentativă la omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) şi art. 175 lit. i) C. pen., se înţelege că nu poate fi primită cererea inculpatului de a se încadra fapta în art. 181 C. pen. Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului, ca nefondat, şi să-l respingă, ca atare, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Tot nefondat, se impune a fi privit şi recursul declarat de partea civilă. Desigur, partea civilă, s-a constituit parte civilă, cu suma de 10.000 dolari S.U.A. Ea, însă, n-a făcut nici o probă, cu care să dovedească în ce constă temeiul acestei întinderi a prejudiciului. În această situaţie, în mod corect, instanţa de apel i-a acordat suma de 65 milioane lei, echivalentul a 5.000 mărci germane. În consecinţă, va trebui să se respingă, ca nefondat, şi acest recurs, în temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş, privind pe inculpatul P.B.

Casează Decizia penală sus-menţionată numai cu privire la greşita achitare a inculpatului P.B. pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată T.S.) şi la greşita schimbare a încadrării juridice a tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) C. pen. (parte vătămată C.Z.).

În baza art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) C. pen., condamnă pe inculpatul P.B. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Conform dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. (parte vătămată C.Z.) în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. (1) şi (2) – art. 175 lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpatul P.B. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul P.B. să execute în final, pedeapsa cea mai grea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei sus-menţionate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul P.B. şi de partea civilă C.Z. împotriva aceleiaşi decizii penale.

Compută din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 aprilie 2002 la 7 noiembrie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat şi recurenta parte civilă la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal: