ICCJ. Decizia nr. 5149/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5149/2003
Dosar nr. 3456/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 104 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Arad a fost condamnat inculpatul E.V. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă durata prevenţiei de la 17 octombrie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri către Spitalul Clinic Judeţean Timişoara şi la cheltuieli judiciare către stat.
În ziua de 14 septembrie 2002, în jurul orei 14,00, inculpatul E.V. i-a aplicat victimei S.C. de 76 de ani, care se deplasa pe strada Gării din comuna Pecica, jud. Arad, o lovitură cu pumnul în cap, doborând-o la pământ. Ulterior, inculpatul a continuat agresiunea lovind victima cu pumnii şi picioarele.
La data de 26 septembrie 2002 victima a decedat în Spitalul Clinic Judeţean Timişoara.
Din concluziile raportului medico-legal, rezultă că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat dilacerării cerebrale ca urmare unui traumatism cranio-cerebral acut soldat cu hematom cerebral stâng. Leziunile au fost produse prin lovire directă şi repetată cu corpuri dure sau de un plan dur.
Instanţa a reţinut că între acţiunile inculpatului din 14 septembrie 2002 care a lovit victima şi decesul acesteia din 26 septembrie 2002, există legătură de cauzalitate, fapta constituind infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Prin Decizia penală nr. 254 din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul inculpatului care a cerut achitarea cu motivarea că în mod eronat instanţele au reţinut că moartea victimei este rezultatul acţiunilor inculpatului.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică Decizia ca fiind rezultatul unei grave erori prin reţinerea unei legături de cauzalitate între faptele sale şi decesul victimei, iar pe de altă parte apreciază prea severă pedeapsa aplicată, motive de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18 şi pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate în cauză.
Din declaraţiile martorilor R.M., P.E., S.N., A.F., P.C., S.I., B.E., H.I. rezultă neîndoielnic că victima a fost agresată de inculpat la 14 septembrie 2002 aşa cum au reţinut instanţele.
Declaraţiile martorilor se coroborează cu concluziile şi constatările raportului medico-legal întocmit în cauză care a evidenţiat leziunile generatoare de moarte şi mecanismul producerii acesteia.
Toate aceste probe relevă neîndoielnic că inculpatul a agresat victima şi că această agresiune i-a provocat moartea.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta este situată la media limitelor de pedeapsă prevăzută de lege.
Având în vedere că inculpatul este recidivist, iar în cauză nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea sa penală, nu există motive pentru reducerea pedepsei, criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind avute în vedere de instanţe.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat. Se va computa din pedeapsă, durata prevenţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul E.V. împotriva deciziei penale nr. 254 din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5148/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 515/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
