ICCJ. Decizia nr. 5345/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5345/2003
Dosar nr. 3547/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 305 din 27 martie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a condamnat pe inculpatul I.I. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 65, raportat la art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus perioada arestării preventive de la 21 septembrie 2000, la zi.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit, corp delict.
S-a luat act că partea vătămată B.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Inculpatul a fost obligat la 12.569.840 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Sf. Ioan.
Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut în esenţă, pe baza probelor administrate că, inculpatul şi partea vătămată sunt veri primari, iar în ziua de 20 august 2000, partea vătămată B.C. împreună cu concubina sa P.I., fratele său B.C.P. şi mama sa V.E., s-a deplasat la imobilul proprietate personală din com. Popeşti - Leordeni, pentru a discuta probleme de familie.
În jurul orei 20,30, partea vătămată şi fratele său au plecat din imobil cu intenţia să cumpere bere şi după ce au parcurs câţiva paşi, pe stradă, inculpatul a ieşit din curtea sa, s-a apropiat de cei doi şi, cu un cuţit de bucătărie, i-a aplicat o lovitură în abdomen părţii vătămate, după care a fugit.
După comiterea faptei, partea vătămată a fost transportată la spital de membrii familiei sale, iar inculpatul s-a predat organelor de poliţie.
Împotriva sentinţei penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
Prin Decizia penală nr. 368/ A din 26 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat în parte sentinţa penală şi, rejudecând, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului la 6 ani închisoare.
S-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat şi prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că faptei săvârşite i s-a dat încadrarea juridică corectă, având în vedere modalitatea executării, intensitatea loviturii şi urmările sale, obiectul folosit şi zona vizată, iar pe de altă parte că, deşi se justifică aplicarea circumstanţelor atenuante, instanţa de fond a aplicat o pedeapsă cu mult sub limita minimă, prevăzută de lege, ceea ce nu corespunde scopului preventiv şi educativ, prevăzut de art. 52 C. pen.
Împotriva hotărârilor pronunţate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Parchetul a invocat dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepsei, având în vedere gradul sporit de pericol social al faptei şi urmările sale.
Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 C. pen., întrucât a acţionat în stare de legitimă apărare, incidentul având loc în curtea imobilului său şi nu în stradă, existând dubii şi cu privire la data comiterii lui, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea, prevăzută de art. 182 C. pen., cu reducerea pedepsei până la limita celei executate.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Verificând actele dosarului, în raport de probele administrate, se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au dat încadrarea juridică corespunzătoare faptei săvârşite, iar instanţa de apel a stabilit o pedeapsă just individualizată.
Astfel, din probe rezultă fără dubii că, la data de 20 august 2000, în jurul orei 20,30, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuţitul în abdomen părţii vătămate, în timp ce acesta se afla în stradă, împreună cu fratele său.
Data de 20 august 2000 este menţionată în toate declaraţiile date de partea vătămată, martori, inculpat şi este trecută în actele medicale şi medico-legale, perioada de internare fiind 20 august, 30 august 2000.
Apărarea inculpatului în sensul că s-a aflat în stare de legitimă apărare, pe proprietatea sa, nu poate fi primită, având în vedere că toţi martorii (mai puţin martorul I.P., fiul inculpatului) au declarat că agresarea părţii vătămate a avut loc pe str. Câmpului. Astfel, au relatat partea vătămată şi fratele său, dar şi martorii G.D. şi T.F.V., ambii arătând că se aflau pe str. Câmpului, când l-au văzut pe inculpat ieşind din curtea sa şi îndreptându-se către fraţii B., după care, fără să spună ceva, a lovit pe partea vătămată în abdomen, cu cuţitul pe care îl avea în mână, după care a fugit.
În raport de aceste probe, susţinerea inculpatului în sensul că cei doi fraţi au intrat în curtea sa şi l-au lovit pe fiul lui I.P., împrejurări în care a intervenit să-l apere, corect a fost înlăturată de instanţe.
În ceea ce priveşte încadrarea juridică, corect s-a motivat că sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, având în vedere intensitatea loviturii, folosirea unui cuţit de bucătărie apt să producă moartea şi zona vitală, abdomenul.
Raportul de expertiză medico-legală a concluzionat că victima a prezentat leziuni traumatice, care se puteau produce prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (posibil cuţit), pentru care necesita 35-40 de zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii, leziunile cauzate punând viaţa victimei în primejdie.
Bolnavul a fost internat de urgenţă în seara de 20 august 2000, prezentând diagnosticul „plagă înjunghiată penetrantă abdominală cu hemoperitoneu şi peritonită generalizată prin plăgi tăiate multiple ale intestinului subţire" şi a fost imediat supus unei intervenţii chirurgicale.
Având în vedere că anterior, între inculpat şi partea vătămată au mai existat conflicte în legătură cu imobilul în care inculpatul locuieşte, revendicat de proprietară, iar pe de altă parte modalitatea în care a acţionat, se constată că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale şi, deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Referitor la modul de individualizare a pedepsei, motiv de recurs comun al parchetului şi al inculpatului, se constată că instanţa de apel a avut în vedere toate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la faptă şi persoana inculpatului, reţinând corect circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului şi stabilind pedeapsa de 6 ani închisoare, aptă să-şi atingă scopul represiv, dar şi educativ prevăzut de art. 52 C. pen.
În atare situaţie, nu se justifică o individualizare a pedepsei, cea aplicată fiind temeinic stabilită.
Examinând cauza în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că nu sunt alte cazuri care luate în considerare de instanţă din oficiu, să conducă la casarea hotărârilor pronunţate.
Pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei, perioada arestării preventive de la 21 septembrie 2000, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpatul I.I. împotriva deciziei penale nr. 368/ A din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 21 septembrie 2000, la 20 noiembrie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5311/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 5353/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
