ICCJ. Decizia nr. 5357/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen.; Decretul 328/1966. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5357/2003
Dosar nr. 4643/2003
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 184 din 26 mai 2003 Tribunalul Brăila, secţia penală, a condamnat printre alţii, pe inculpatul D.N. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, faptă prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. c) C. pen. şi săvârşită în noaptea de 13 decembrie 2002.
În baza art. 26, raportat la art. 217 alin. (3) C. pen., inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de distrugere.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final pedeapsa fiind de 6 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive de la 15 ianuarie 2003, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, faptă prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Inculpatul a fost obligat în subsidiar cu coinculpaţii O.P., D.A., S.V., D.I.M., H.I., B.I., N.M. şi T.V. la plata sumei de 396.305.997 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă F.D.F.E.E. Muntenia Nord, sucursala de distribuţie Brăila.
Pentru a pronunţa astfel s-a reţinut, în esenţă, că inculpatul O.P. s-a hotărât să sustragă cabluri electrice de la reţelele de alimentare a staţiilor de irigat din Judeţul Brăila, din localităţile limitrofe cu Judeţul Ialomiţa. În acest scop, la începutul lunii decembrie 2002, acesta a luat legătura cu inculpatul N.M., proprietarul unui autoturism şi, împreună, s-au deplasat pe raza satului Colţea din Judeţul Brăila, unde au studiat traseul pentru a sustrage cabluri electrice de la LEA 20 KW SRPA 100 şi LEA SRPA 101.
În continuare, inculpatul O.P. i-a contactat şi pe inculpaţii D.A., S.V., D.I.M., H.I., B.I. şi T.V., cărora le-a spus că dacă vor să facă rost de bani, să meargă cu el la furat cabluri electrice.
Pentru deplasarea din satul Rovine, până în satul Colţea, cca. 20 km, au apelat la inculpatul D.N. care era proprietarul unui tractor, neînmatriculat şi căruia i-au spus că merg la furat, fără a preciza ce anume.
Inculpatul D.N., care avea şi o datorie de cca. 2.000.000 lei către inculpatul O.P., a acceptat, a ataşat la tractor o remorcă luată de la un cunoscut şi în jurul orei 17,00, a plecat spre satul Colţea, în remorcă urcându-se D.A., D.I.M., H.I. şi B.I. Inculpatul O.P. a pus în remorcă echipamentele necesare, centura de siguranţă, cu care să se urce pe stâlpi, mănuşi din cauciuc, cleşti tip „gură de lup", iar la ieşirea din satul Rovine i-a cerut inculpatului D.N. să oprească şi din ierburi a luat o scară din aluminiu înnădită cu una din lemn, scoasă care fusese ascunsă înainte cu o zi de inculpaţii S.V. şi N.M.
Inculpaţii S.V. şi T.V. s-au deplasat la faţa locului cu autoturismul condus de inculpatul N.M., acesta din urmă cunoscând traseul.
În toată noaptea de 13 decembrie 2002 inculpaţii (mai puţin D.N.) au tăiat conductori cu o lungime de cca. 11.000 m. Cablurile erau făcute colaci şi depuse în remorcă, iar în dimineaţa de 14 decembrie 2002, remorca a fost adusă la domiciliul inculpatului O.P., cu tractorul condus, de această dată, de inculpatul H.I.
În continuare, toţi inculpaţii, mai puţin inculpatul D.N., au participat la secţionarea cablurilor şi scoaterea porţiunilor din oţel, întrucât îi interesa numai aluminiul.
În ziua de 18 decembrie 2002, în timp ce inculpatul O.P. se afla în Bucureşti, în căutare de cumpărători, la domiciliul său s-a făcut o percheziţie în prezenţa soţiei şi a martorilor asistenţi C.V. şi D.N., ocazie cu care în curtea imobilului s-a găsit remorca ale cărei pneuri corespundeau cu urmele găsite la faţa locului. În grajd, în mai multe boxe, s-au găsit baloţi din aluminiu, colaci din conductori electrici, o mănuşă din piele şi 2 cleşti tip „gură de lup".
Cu ocazia cântăririi a rezultat cantitatea de 3.060 kg. conductori electrici, cantitate ce a fost predată la C.F.R. Însurăţei.
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică care a concluzionat că s-au distrus cca. 11.369 m. conductori electrici, valoarea estimată a lucrărilor necesare pentru refacerea părţilor distruse ale liniilor electrice, echivalente cu lungimea conductorilor distruşi, fiind de 459.702.090 lei.
S-a precizat că aluminiul şi conductorii recuperaţi nu mai pot fi folosiţi decât ca materiale recuperabile, putând fi vânduţi la R., valoarea acestora fiind de 63.396.093 lei, astfel că prejudiciul rămas nerecuperat este de 396.305.997 lei.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului D.N. de a transporta, în noaptea de 13 decembrie 2002, în baza unei înţelegeri prealabile, pe inculpaţii D.A., D.I.M., H.I. şi B.I., cu tractorul neînmatriculat, proprietatea familiei sale, până la liniile electrice de înaltă tensiune situate între satele Colţea şi Chichineţu, Judeţul Brăila, pentru ca aceştia să sustragă prin distrugere şi tăiere cablurile electrice, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat şi distrugere.
Cu privire la infracţiunea, prevăzută de art. 35 alin. (1) din Decretul 328/1966 s-a dispus achitarea, cu motivarea că pentru tractoarele de brazdă, care nu sunt destinate circulaţiei pe drumurile publice, nu se aplică dispoziţiile art. 19 din Decretul 328/1966, privitoare la înmatriculare.
Prin Decizia penală nr. 490/ A din 4 septembrie 2003 Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii D.N., H.I. şi B.I., apreciindu-se că instanţa de judecată a făcut o temeinică analiză a probelor administrate şi, pe baza lor, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică.
Împotriva hotărârilor pronunţate a declarat recurs inculpatul D.N. invocând, în scris şi oral dispoziţiile art. 3859 pct. 17, pct. 171 şi pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru lipsa intenţiei, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de furt calificat şi distrugere în tăinuire, cu reducerea pedepsei în condiţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei, potrivit art. 81 C. pen.
Recursul este nefondat.
Verificând actele dosarului se constată că instanţele au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, au dat încadrarea juridică corespunzătoare şi au aplicat o pedeapsă just individualizată.
Astfel, în faza de urmărire penală, inculpatul D.N. a recunoscut că a condus tractorul cu remorcă la locul faptei şi că şi-a dat seama că toţi participanţii mergeau la furat, „putând să dea de belea", fapt confirmat de coinculpaţi.
În faza de cercetare judecătorească, inculpatul D.N. a încercat să susţină că este nevinovat, arătând că la plecarea din comuna Reviga nu a cunoscut direcţia de deplasare, el crezând că toţi inculpaţii merg la cules ciocani de porumb. Pe parcurs nu a văzut ce au pus coinculpaţii în remorcă, iar când au ajuns la faţa locului nu s-a retras, fiindu-i frică de ceilalţi inculpaţi.
Susţinerea inculpatului corect a fost înlăturată având în vedere, pe de o parte, recunoaşterea sa la urmărirea penală, care se coroborează cu restul probelor administrate, iar pe de altă parte faptul că la mijlocul lunii decembrie, pe timp de noapte, 9 persoane echipate cu instrumente specifice (cleşti, centură de siguranţă, scară) nu se deplasau în câmp, în apropierea reţelelor de înaltă tensiune, pentru a culege ciocani de porumb. Ajuns la destinaţie, unde activitatea de tăiere şi distrugere s-a desfăşurat pa parcursul a cca. 10 ore, inculpatul nu a părăsit locul faptei şi nici nu s-a făcut dovada că a fost ameninţat de alt inculpat şi astfel a rămas de frică.
Mai mult, în ziua de 18 decembrie 2002, prezent la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului O.P., inculpatul D.N. nu a relatat organelor de poliţie că el a fost cel care a condus tractorul până la locul faptei, fiind tratat ca martor asistent, alături de martorul C.V.
În atare situaţie, nu se poate susţine că inculpatul nu a cunoscut faptul că a fost solicitat să conducă tractorul pentru a-i deplasa pe ceilalţi coinculpaţi la locul sustragerii dimpotrivă, acest fapt a fost dovedit cu declaraţiile date de toţi ceilalţi coinculpaţi, astfel că inculpatul a acţionat cu intenţie.
Nici cererea de schimbare a încadrării juridice nu poate fi primită întrucât inculpatul, prin fapta sa, a ajutat pe coinculpaţi, cu intenţie, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală, deci a acţionat în calitate de complici, cum corect s-a reţinut.
Infracţiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen., se referă la primirea, dobândirea sau transformarea unui bun, ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte penale, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos material, ceea ce nu rezultă din situaţia de fapt reţinută în cauză în sarcina inculpatului.
În ceea ce priveşte pedeapsa, s-au avut în vedere toate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la faptă şi persoana infractorului, aceasta fiind orientată spre limita minimă prevăzută de lege, iar reţinerea unor circumstanţe atenuante, în favoarea inculpatului nu se justifică.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, în cauză nu se poate dispune suspendarea condiţionată întrucât pentru infracţiunea de furt calificat reţinută, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 12 ani.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.N.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 15 ianuarie 2003, la zi.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat din care, onorariul avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.N., împotriva deciziei penale nr. 490/ A din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 15 ianuarie 2003, la 20 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5353/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5365/2003. Penal. Art.198 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
