ICCJ. Decizia nr. 5414/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5414/2003
Dosar nr. 3474/2003
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2003
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 145 din 11 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul L.V. şi drept consecinţă:
- A descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, în pedepsele componente de un an şi 6 luni închisoare şi 2 luni închisoare (stabilite prin sentinţa penală nr. 486/2000 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti);
- A descontopit pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 172/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în 8 pedepse de câte 6 ani închisoare;
- A constatat că faptele pentru care petiţionarul a fost condamnat prin sentinţele penale menţionate sunt concurente şi a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
- În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de un an şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti cu pedeapsa de un an închisoare, aplicată de Tribunalul Militar prin sentinţa penală nr. 314/2000, în pedeapsa cea mai mare de un an şi 6 luni închisoare.
Totodată, au fost contopite pedepsele rezultante, în final s-a stabilit ca petiţionarul L.V. să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.
A fost menţinută starea de arest a condamnatului, au fost deduse perioadele executate de la 24 iunie 1994 la 26 august 1994, 20 decembrie 1999 – 21 decembrie 1999 şi de la 11 septembrie 2000 la zi.
De asemenea, au fost anulate mandatele de executare emise în baza celor 4 sentinţe şi s-a emis un nou mandat de executare pentru pedeapsa de 6 ani închisoare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 341 din 20 iunie 2003, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat sentinţa şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 172/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Totodată, instanţa de apel a constatat că faptele pentru care petiţionarul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 172/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi prin sentinţa nr. 314/2000 a Tribunalului Militar Bucureşti, sunt concurente.
Prin aceeaşi decizie, s-a constatat că infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 74 – art. 76 C. pen., pentru care petentul a fost condamnat la 2 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 486/2000 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti este concurentă cu infracţiunile pentru care petiţionarul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti şi sentinţa nr. 314/2000 a Tribunalului Militar Bucureşti, precum şi cu cele 6 infracţiuni de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 172/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
S-a constatat că pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de lovire, aplicată prin sentinţa penală nr. 486/2000 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti a fost executată integral în perioada 15 noiembrie 2000 – 14 ianuarie 2001.
În baza art. 33 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de un an închisoare pentru art. 26, raportat la art. 208, art. 209 lit. a), c), e) şi g), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (stabilite prin sentinţa nr. 314/2000 a Tribunalului Municipiului Bucureşti), un an şi 6 luni închisoare pentru art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i), cu art. 74 – art. 76 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (stabilită prin sentinţa penală nr. 82/2001 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti) şi de câte 6 luni închisoare pentru art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen. (o faptă) şi art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. (şapte fapte) stabilite prin sentinţa penală nr. 172/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în final petiţionarul urmând a executa 6 ani închisoare, sporită cu 4 luni, deci în total 6 ani şi 4 luni închisoare.
A fost menţinută starea de arest a petentului şi s-au dedus perioadele executate, de la 24 iunie 1994 – 26 august 1994, 20-21 decembrie 1999 şi de la 11 septembrie 2000 la zi.
Au fost anulate vechile mandate de execute.
S-a emis un nou mandat.
Împotriva acestei din urmă decizii condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat de instanţa de apel.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 36 C. pen., dacă infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru infracţiuni concurente se aplică dispoziţiile art. 34 şi art. 35, texte care permit şi aplicarea unui spor de pedeapsă. Deşi instanţa de apel nu a motivat acest spor de pedeapsă era necesar pentru pericolul pe care-l prezintă infractorul, pericol care rezultă din încălcarea repetată a dispoziţiilor Codul penal. Actele aflate în dosar evidenţiază că L.V. a suferit condamnări pentru infracţiuni diverse, printre care şi 8 condamnări pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, împrejurări care impuneau şi un spor de pedeapsă, aşa cum bine a procedat instanţa de control judiciar.
În raport de considerentele expuse, Curtea constată că recursul declarat de condamnat nu este fondat şi pe cale de consecinţă va fi respins, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul L.V. împotriva deciziei penale nr. 341 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5409/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5438/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
