ICCJ. Decizia nr. 5438/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5438/2003
Dosar nr. 4774/2003
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Brăila, prin sentinţa penală nr. 207 din 6 iunie 2003, în baza art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 şi art. 76 alin. (2) şi art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.V. la 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, comisă la 15 martie 2003.
În baza art. 53 pct. 2 lit. a) şi art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod, pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale.
Conform art. 83 C. pen., a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1513 din 27 iulie 2001 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la data de 6 august 2001 şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului T.V., iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsă, durata reţinerii şi arestării preventive de la 16 mai 2001, la 23 iulie 2001 şi de la 16 martie 2003, la 6 iunie 2003.
Potrivit art. 14, art. 15 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat să plătească părţii civile S.S. sumele de 34.000.000 lei, reprezentând despăgubiri civile (cheltuieli de înmormântare şi pomeniri) şi 20.000.000 lei daune morale.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a unui cuţit, corp delict, aparţinând inculpatului, aflat în custodie la camera de corpuri delicte a Tribunalului Brăila, precum şi a unor obiecte de îmbrăcăminte aparţinând inculpatului şi victimei şi distrugerea acestora.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
În noaptea de 15 martie 2003, în timp ce se afla la o discotecă din oraşul Ianca, împreună cu martorii R.C., J.S. şi B.A., inculpatul T.V. s-a dus în spatele discotecii. Fiind surprins în timp ce urina pe zid de către victima S.F.E., care, în calitate de badiguard, asigura paza şi ordinea la discotecă, între aceasta şi inculpat s-a iscat un conflict spontan, materializat în reproşuri, îmbrânceli şi loviri reciproce.
Inculpatul T.V., ofensat de atitudinea victimei, a scos un cuţit din buzunar şi lovit-o în coapsa piciorului stâng şi în abdomen, sub centură, după care a fugit.
Victima a fost transportată la Spitalul din oraşul Ianca, unde s-a constatat că a decedat.
Din raportul de constatare medico-legală a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei externe consecutive unei plăgi înjunghiate, cu secţionarea pachetului vascular anteriovenos femural dreapta.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate inculpatului, care, prin reţinerea unor largi circumstanţe atenuante, a fost coborâtă cu mult sub minimul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de omor calificat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 516/ A din 15 februarie 2003 a respins apelul declarat de parchet, ca nefondat, cu motivarea că toate împrejurările ce caracterizează fapta şi persoana inculpatului, precum şi gradul de pericol social concret al infracţiunii săvârşite, au fost în mod temeinic analizate de către instanţa de fond, aceasta apreciind în mod corect că reeducarea şi resocializarea inculpatului se poate realiza prin aplicarea unei pedepse de 10 ani închisoare, alături de care, inculpatul va executa încă 8 luni închisoare, ca urmare a revocării beneficiului suspendării condiţionate, aplicat prin sentinţa penală nr. 1513/2001 a Judecătoriei Brăila.
Împotriva deciziei penale, în termenul legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, reiterând critica formulată şi în apel, referitoare la netemeinicia pedepsei aplicate, pe care o consideră deosebit de blândă, în raport de modul şi împrejurările săvârşirii faptei de către inculpat, de limitele de pedeapsă fixate de lege, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise şi de persoana inculpatului.
Examinând hotărârile atacate, în raport de cazul de casare invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis ca tare.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportând la cauză aceste texte de lege, Curtea reţine, aşa cum de altfel a apreciat în mod corect şi instanţa de apel, că suprimarea vieţii unei persoane, valoarea supremă ocrotită de legea penală, este o acţiune deosebit de gravă, ce trebuie sancţionată cu toată asprimea, iar operaţiunea de individualizare a pedepsei trebuie să se facă cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 şi art. 52 C. pen.
În speţă, modalitatea în care inculpatul a comis fapta, în sensul că a aplicat două lovituri cu cuţitul, unei persoane de care a fost atenţionat pentru atitudinea sa reprobabilă, ştiind că îndeplinea atribuţii de pază şi ordine, lovituri de o intensitate deosebită şi care au vizat o zonă vitală (abdomenul), având ca urmare decesul imediat al acesteia, prezintă un grad deosebit de pericol social şi reflectă, totodată, periculozitatea inculpatului.
Chiar în condiţiile reţinerii circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului, care a avut o atitudine sinceră, a regretat fapta şi a fost de acord cu plata despăgubirilor civile, faţă de modalitatea săvârşirii faptei, de persoana acestuia, care a mai fost condamnat anterior, aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de 10 ani închisoare, coborâtă cu mult sub limita minimă prevăzută de lege pentru omorul calificat, este prea blândă şi se impune majorarea acesteia.
De altfel, dispoziţiile art. 80 alin. (2) şi (3) C. pen., prevăd că în caz de concurs între circumstanţe atenuante şi agravante sau de reţinere a stării de recidivă, coborârea pedepsei sub minimul special nu este obligatorie.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu majoritate de voturi, va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, va casa hotărârile atacate numai cu privire la cuantumul pedepsei privative de libertate aplicate inculpatului T.V., în sensul că o va majora de la 10 ani închisoare, la 14 ani închisoare şi va proceda conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei penale nr. 516/ A din 15 septembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpatul T.V.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 207 din 6 iunie 2003 a Tribunalului Brăila numai cu privire la cuantumul pedepsei privative de libertate.
Descontopeşte pedeapsa de executat de 10 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente:
- 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., aplicată pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 alin. (2) şi art. 80 din acelaşi cod;
- 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1513 din 23 iulie 2001 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la data de 6 august 2001.
Modifică pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i), cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74, art. 76 alin. (2) şi art. 80 C. pen., în sensul că o majorează de la 10 ani închisoare, la 14 ani închisoare.
Menţine pedeapsa complementară, precum şi revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1513 din 23 iulie 2001 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin neapelare la data de 6 august 2001, şi în baza art. 83 C. pen., dispune executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 14 ani şi 8 luni închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată cuprinsă între 16 mai 2001 şi 23 iulie 2001, precum şi reţinerea şi arestarea preventivă de la 16 martie 2003, la 25 noiembrie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5414/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5457/2003. Penal. Contestaţie executare. Recurs → |
|---|
