ICCJ. Decizia nr. 6086/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6086/2003
Dosar nr. 5765/2003
Şedinţa publică din 22 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 26 noiembrie 2003, în dosarul nr. 9099/2003, Curtea de Apel Ploieşti a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului S.C. luată în baza mandatului nr. 515 din 12 aprilie 2003, emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova.
Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
După declararea recursului, Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins apelul inculpatului împotriva sentinţei penale nr. 481 din 5 noiembrie 2003 pronunţată de Tribunalul Prahova, deducând prevenţia de la 9 şi 10 noiembrie 2000 şi detenţia preventivă începând cu data de 12 aprilie 2003, la zi.
Recursul declarat de inculpat este nefondat şi urmează să fie respins, ca atare.
Inculpatul a fost condamnat în primă instanţă prin sentinţa penală nr. 481 din 5 noiembrie 2003 a Tribunalului Prahova, în baza art. 174, cu art. 73 lit. b), art. 74 şi art. 76 C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., iar potrivit art. 83 C. pen., i s-a revocat pedeapsa de 6 luni închisoare ce-i fusese aplicată prin sentinţa penală nr. 1495 din 16 noiembrie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, pentru infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 şi art. 209 C. pen., arătându-se că, în final, inculpatul va executa 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 557 din 15 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Prin recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti, nu a indicat motivele de recurs.
Curtea, verificând încheierea recurată în raport de materialul probator administrat în cauză şi din oficiu, constată că recursul declarat de inculpat este nefundat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului, de la judecată, se poate lua faţă de acesta una din măsurile preventive, litera d a acestui articol, prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 prevede că măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen. şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Verificând actele dosarului, Curtea constată că dispoziţiile procedurale privind luarea măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirea acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, menţinerea arestării preventive a acestuia, au fost respectate de instanţele competente.
Inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există suficiente temeiuri că lăsarea lui în libertate, prezintă pericol concret pentru ordinea publică (a săvârşit infracţiunea de omor calificat, dovedind o periculozitate socială deosebită).
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C., împotriva încheierii din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6085/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6088/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
