ICCJ. Decizia nr. 6088/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6088/2003
Dosar nr. 3203/2003
Şedinţa publică din 22 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Caraş-Severin, prin sentinţa penală nr. 31 din 13 martie 2003, a condamnat pe inculpatul S.I. la 23 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
A menţinut starea de arest şi a dedus prevenţia de la 25 iunie 2001, la 13 martie 2003.
În temeiul art. 14 lit. b), combinat cu art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998 C. civ., a obligat inculpatul la despăgubiri către părţile civile S.L.V. şi S.A. la 600.000.000 lei, reprezentând daune morale.
În baza art. 112 lit. f), raportat la art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a calculatorului şi a cablului acestuia (obiecte folosite de inculpat la comiterea faptei).
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
În urma unor conflicte anterioare, în noaptea de 24 iunie 2001, inculpatul a aplicat multiple lovituri soţiei sale S.A. în zona capului, a ştrangulat-o cu cablul electric al unui calculator, i-a comprimat toracele, după care a aruncat-o, pe geam, în curtea locuinţei sale, încercând să simuleze o sinucidere a victimei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, susţinând că este nevinovat de moartea soţiei sale, arătând faptul că aceasta s-a sinucis şi, pe cale de consecinţă, a solicitat achitarea sa. În subsidiar, a solicitat restituirea cauzei la Parchet pentru refacerea urmăririi penale şi administrarea de noi probe.
Prin Decizia nr. 243 din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul inculpatului, a dedus arestul preventiv din 13 martie 2003, la 25 iunie 2003 şi a menţinut starea de arest a inculpatului, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Inculpatul a formulat recurs solicitând casarea ambelor hotărâri şi, în principal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt şi au stabilit corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului.
Din probele administrate în cauză, rezultă că între inculpat şi victimă exista o stare tensionată, iar în noaptea de 24 iunie 2001 inculpatul a exercitat repetate acte de violenţă asupra soţiei sale, victima S.A., urmare cărora aceasta a decedat.
Acest lucru reiese din declaraţiile martorilor S.L.V., M.V., P.A., C.R., precum şi din actele medicale şi expertizele criminalistice efectuate în cauză.
Din studiul şi analiza acestor probe, rezultă că în seara zilei de 24 iunie 2001 inculpatul reproşându-i victimei o relaţie extraconjugală şi vrând să-i aplice o corecţie a tăiat cablul de la calculator şi cu acesta a încercat să o ştranguleze, după care a lovit-o cu calculatorul, a izbit victima cu capul de perete şi a aruncat-o pe fereastră.
În motivarea recursului său, inculpatul arată că nu este vinovat, că a fost un simplu accident şi că instanţele nu au dat o corectă interpretare probelor administrate.
Apărarea este infirmată de raportul medico-legal ce indica leziuni, care releva o agresiune fizică anterioară decesului, leziuni ce nu puteau fi provocate de căderea victimei şi de izbirea acesteia cu un plan dur.
De asemenea, din raportul de expertiză tehnică, rezultă, în esenţă, că în cazul în care victima s-ar fi aruncat de la fereastra casei, leziunile ce s-ar fi produs ar fi fost cu totul altele. În această situaţie, victima nu putea să ajungă la o distanţă de 5,78 m de la perete, la baza scării, fiind necesar un elan de cel puţin 6 m.
Dacă s-ar fi admis ipoteza inculpatului că victima s-ar fi aruncat pe fereastră, aceasta ar fi trebuit să prezinte leziuni de mutilare pe tot corpul şi nu doar în zona capului. Mai mult, firele de păr ridicate de pe peretele şi de pe treptele scării au fost detaşate prin smulgere, rupere şi tăiere, aspect ce denotă încă o dată intenţia inculpatului de a preconstitui probe pentru apărarea sa.
În consecinţă, probele administrate au relevat vinovăţia inculpatului, motiv pentru care apărarea formulată de acesta va fi respinsă.
Referitor la individualizarea pedepsei, se reţine că au fost avute în vedere criteriile, prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, de gradul de pericol social deosebit de sporit, de sancţiunea prevăzută de textul incriminator, precum şi de atitudinea inculpatului după comiterea faptei, pedeapsa fiind corect individualizată.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată recursul nefondat, pe care-l va respinge ca atare, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 25 iunie 2001, la 22 decembrie 2003.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.I. împotriva deciziei penale nr. 243 din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 25 iunie 2001, la 22 decembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6086/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6090/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
