ICCJ. Decizia nr. 6090/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.6090/2003
Dosar nr. 3247/2003
Şedinţa publică din 22 decembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 144 din 25 martie 2003 a Tribunalului Cluj, au fost condamnaţi inculpaţii:
- C.S.G., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare.
- G.A.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b); alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
- K.A.L. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare;
- G.C.Ş. pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. a) şi c), cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada reţinerii şi arestului preventiv cu începere de la data de 21 octombrie 2002 la zi, pentru inculpaţii C.S.G. şi G.A.C. şi cu începere de la data de 17 octombrie 2002 la zi, pentru inculpaţii K.A.L. şi G.C.Ş.
Cu consecinţele prevăzute de art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), faţă de toţi inculpaţii.
În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 şi art. 1003 C. civ., a obligat în solidar pe cei patru inculpaţi, iar pe inculpatul G.C.Ş. în solidar şi cu partea civilmente responsabilă G.F.L., la despăgubiri către partea civilă A.M.M. din Cluj-Napoca, în prezent arestat într-o altă cauză în Penitenciarul Gherla, în sumă de 5.960.000 lei şi echivalentul în lei la data executării a 180 dolari SUA.
A constatat recuperat restul prejudiciului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în noaptea de 13 octombrie 2002, în baza unei înţelegeri prealabile, inculpaţii C.S.G. şi G.A.C., s-au deplasat cu autoturismul condus de coinculpatul K.A.L. în Cluj-Napoca, la domiciliul părţii vătămate A.M.M., au pătruns prin efracţie în locuinţă şi prin violenţe, au deposedat-o de bunuri în valoare de aproximativ 10.000.000 lei. În tot acest timp inculpatul minor G.C.Ş. a asigurat paza împreună cu inculpatul K.A.L., care i-a ajutat şi la transportarea bunurilor sustrase.
Din raportul medico-legal întocmit de I.M.L. Cluj-Napoca a rezultat că partea vătămată A.M.M. a prezentat multiple leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi au necesitat un număr de 15-17 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii C.S.G., G.A.C., K.A.L. şi G.C.Ş., care au criticat hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina lor, precum şi reducerea pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 128 din 19 iunie 2003 a admis apelurile inculpaţilor K.A.L. şi G.C.Ş. şi a redus pedepsele aplicate de la 7 ani la 5 ani închisoare pentru K.A.L. şi de la 3 ani şi 6 luni la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru G.C.Ş. A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii şi a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii C.S.G. şi G.A.C. A dedus prevenţia inculpaţilor la zi.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpaţi, care au solicitat:
- inculpatul G.C.Ş., în principal, achitarea, întrucât nu se face vinovat de fapta reţinută în sarcina sa, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în infracţiunea de tăinuire şi reducerea pedepsei;
- inculpatul K.A.L. a solicitat schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în infracţiunea de tăinuire şi aplicarea unei pedepse cu reţinerea circumstanţelor atenuante şi cu suspendarea condiţionată a executării acesteia;
- inculpaţii G.A.C. şi C.S.G. au solicitat redozarea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte, constată că instanţele au făcut o corectă apreciere a probelor administrate şi au stabilit în mod corespunzător starea de fapt şi încadrarea juridică a faptelor comise.
Apărarea inculpaţilor K.A.L. şi G.C.Ş., care au încercat să acrediteze ideea că nu au cunoscut motivul pentru care ceilalţi 2 coinculpaţi s-au deplasat la domiciliul părţii vătămate nu poate fi primită întrucât, în declaraţiile date în faza de urmărire penală inculpaţii au descris în amănunt înţelegerea cu privire la sustragerea bunurilor părţii vătămate, precum şi împărţirea banilor obţinuţi din vânzarea acestora.
De asemenea, au stabilit ca în cazul în care vreunul dintre ei va fi depistat să nu recunoască. În acest sens, inculpatul K.A.L. în declaraţii arată că „înainte de a pleca stabilisem cu ei ca în cazul în care sunt întrebaţi să nu recunoască că eu i-am transportat la Cluj", aspect care denotă că încă înainte de comiterea faptei, inculpatul şi-a luat măsuri de siguranţă în vederea sustragerii de la răspunderea penală.
Schimbarea atitudinii procesuale penale a celor 2 inculpaţi în cursul cercetării judecătoreşti, fără nici o motivare pertinentă din partea acestora, nu poate fi primită, ea părând ca o încercare de a disimula adevărul în vederea sustragerii sau diminuării răspunderii penale.
Deşi aceşti inculpaţi nu au participat efectiv la comiterea infracţiunii, totuşi activitatea lor infracţională, materializată prin aceea că au transportat pe ceilalţi coinculpaţi, că au asigurat paza şi au ajutat la transportul şi valorificarea bunurilor sustrase, împărţindu-şi folosul infracţiunii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie sub forma complicităţii.
Prin urmare, întrucât vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită, nu se poate dispune nici achitarea şi nici schimbarea încadrării juridice a faptelor astfel cum au solicitat aceştia.
Cu privire la recursurile tuturor inculpaţilor sub aspectul reindividualizării pedepselor, se reţine că au fost respectate criteriile, prevăzute de art. 52 şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi pe cale de consecinţă, nu se impune reducerea acestora.
La dozarea pedepselor s-a ţinut seama de numărul infractorilor participanţi la comiterea faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită aceasta, de gradul de pericol social ridicat al infracţiunii, precum şi de pedeapsa prevăzută de lege şi de poziţia procesuală a inculpaţilor. De altfel, pedepsele aplicate inculpaţilor C.S.G. şi G.A.C. au fost orientate spre minimul special prevăzut de textul incriminator, iar în favoarea celorlalţi doi inculpaţi s-au reţinut circumstanţe atenuante, aplicându-se pedepse sub acest minim.
Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate sunt nefondate şi urmează a fi respinse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce perioada arestării preventive de la 17 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003, pentru G.C.Ş. şi K.A.L. şi de la 21 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003 pentru G.A.C. şi C.S.G.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.S.G., G.A.C., G.C.Ş. şi K.A.L., împotriva deciziei penale nr. 128 din 19 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 17 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003, pentru G.C.Ş. şi K.A.L. şi de la 21 octombrie 2002, la 22 decembrie 2003, pentru G.A.C. şi C.S.G.
Obligă pe recurenţii inculpaţi C.S.G., G.A.C. şi G.C.Ş. să plătească statului sumele de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorarii pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul inculpat K.A.L. să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6088/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6096/2003. Penal → |
|---|
