ICCJ. Decizia nr. 104/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 104/2004
Dosar nr. 5132/2003
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 105 din 8 iulie 2003, Tribunalul Olt, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. c) C. pen. şi, în baza acestui temei juridic, l-a condamnat pe inculpatul M.A. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 8 ani.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 64 şi art. 71 C. pen., şi în baza art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost dedusă detenţia preventivă de la 5 martie 2002, până la pronunţarea sentinţei.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 7.765.856 lei, despăgubiri către partea civilă Spitalul clinic judeţean nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale aferente; la plata sumei de 4.000.000 lei despăgubiri civile şi 100.000.000 lei, daune morale către partea civilă N.I.; la plata sumei de 6.000.000 lei despăgubiri către partea civilă I.C.G., şi 4.800.000 lei, prestaţie periodică (sumă globală) pentru minorii M., G. şi C., pe perioada 28 februarie 2002 – 8 iulie 2003, şi în continuare, câte 300.000 lei lunar, pentru fiecare până la majorat.
Inculpatul a fost obligat şi la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare, către stat.
Instanţa de fond a reţinut în fapt că, în seara zilei de 25 februarie 2002, victima N.M., împreună cu martorii G.I., G.A., G.I. şi C.I., se afla în barul AF, G.M., de pe raza localităţii Crâmpoaia, judeţul Olt.
În jurul orelor 18,00, martorii G.I. şi C.I., au plecat spre domiciliile lor, iar în local au intrat martorii B.I., A.G. şi inculpatul M.A.
Motivat de faptul că, în seara precedentă, B.I. fusese agresat de către fraţii G. şi observând că în local se aflau aceştia, a mers la G.I., căruia i-a cerut explicaţii în legătură cu incidentul petrecut în seara precedentă şi nefiind mulţumit de răspuns, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii în zona feţei, până când acesta a căzut.
În acelaşi timp, inculpatul M.A. i-a aplicat victimei N.M. 3 - 4 lovituri cu pumnul în zona capului, după care a tras-o într-o altă zonă a localului, şi în timp ce victima era căzută, a sărit cu ambele picioare pe capul acesteia, producându-i leziuni traumatice care au dus la deces.
Potrivit concluziilor raportului medico – legal de necropsie, aprobate de Comisia de control şi avizare, moartea victimei N.M., în vârstă de 29 ani, a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei, contuziei şi dilacerării cerebrale, consecinţa unui traumatism cranio – cerebral acut cu fractură de boltă şi bază de craniu, menţionându-se că leziunile de violenţă constatate cu ocazia autopsiei, s-au putut produce prin lovire cu şi de corpuri dure, loviturile au putut fi aplicate din faţă, lateral dreapta, spate, între leziuni şi deces există raport de cauzalitate direct şi necondiţionat.
Pentru a încadra fapta în infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit fapta în public şi că, anterior, a săvârşit o tentativă la infracţiunea de omor şi a fost condamnat la 8 ani închisoare, care a intrat sub incidenţa art. 10 din Decretul nr. 11/1988.
Sentinţa a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi inculpatul M.A.
Parchetul a criticat sentinţa pentru greşita individualizare a pedepsei, solicitând a se majora şi pentru greşita stabilire a despăgubirii periodice pentru copii minori ai victimei.
Inculpatul a susţinut că a aplicat victimei doar o singură lovitură cu pumnul, astfel că greşit s-a reţinut infracţiunea de omor, iar în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 453 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt şi desfiinţând în parte sentinţa atacată, în latura civilă, a obligat pe inculpat la plata sumei de 14.400.000 lei, despăgubire globală pe perioada 28 februarie 2002 – 8 iulie 2003, pentru minorii M., G. şi C.N.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, a dedus în continuare arestarea preventivă de la 8 iulie 2003, la zi şi a prelungit măsura arestării preventive.
A obligat pe apelantul inculpat să plătească statului suma de 600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei, către baroul de avocaţi Craiova.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri pronunţate în cauză, cu privire la încadrarea juridică a faptei, solicitând să fie schimbată în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a aplicat victimei decât o singură lovitură de pumn şi nu a acţionat cu intenţia de a o ucide.
A mai susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare şi că despăgubirile acordate sunt exagerate.
Criticile sunt nefondate.
Potrivit raportului medico – legal de necropsie, victima N.M. a suferit leziuni grave: fractură de boltă şi bază de craniu, hematoame extradurale bilaterale, hemoragie, contuzie şi dilacerare cerebrală, iar la examenul exterior al cadavrului s-au constatat numeroase echimoze şi excoriaţii în zona feţei.
Loviturile au fost aplicate din mai multe părţi (faţă, lateral dreapta şi spate).
S-a concluzionat că, între leziunile constatate şi deces, există raport de cauzalitate direct şi necondiţionat.
Deci, este evident că victima a fost lovită de inculpat din mai multe părţi, cu mare intensitate, demonstrată de gravitatea leziunilor cauzate şi nu numai cu o singură lovitură de pumn, cum fără temei s-a susţinut de inculpat.
Acest mod de a proceda, pe plan subiectiv demonstrează clar acceptarea rezultatului produs (moartea), astfel că nu se poate susţine că rezultatul a fost praeterintenţionat.
Caracterizarea juridică a faptei, ca infracţiune de omor calificat şi deosebit de grav deci, este corectă.
În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta este corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei prin care a fost suprimată viaţa victimei, în vârstă de 29 ani, tată a trei copii minori, cu împrejurările în care a fost comisă fapta, şi cu pericolul social sporit al inculpatului, care anterior, a mai săvârşit o tentativă la omor, o infracţiune de lovire şi o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi a avut pe parcursul procesului penal o atitudine necorespunzătoare, prin susţinerile nesincere pe care le-a făcut.
Totodată, pedeapsa aplicată se învederează ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
De asemenea, se constată că a fost corect soluţionată şi latura civilă a cauzei, despăgubirile pentru prejudiciul material cauzat fiind stabilit pe baza probelor administrate, iar daunele morale prin apreciere în raport de situaţia reală cauzată prin infracţiune.
Despăgubirile acordate reprezintă într-adevăr, o justă şi integrală recuperare a daunelor materiale şi daunelor morale.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursul este nefondat şi urmează a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepsei aplicate, urmează a se deduce, timpul arestării preventive de la 5 martie 2002, la data prezentei decizii.
Inculpatul va fi obligat să plătească statului, 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 453 din 16 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 martie 2002 la 9 ianuarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1039/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1046/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
