ICCJ. Decizia nr. 1039/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1039/2004
Dosar nr. 5734/2003
Şedinţa publică din 20 februarie 2004
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 322 din 9 septembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus condamnarea inculpaţilor:
- M.R.I. la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea unei complicităţi la infracţiunea de tâlhărie, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) şi art. 75 lit. c) C. pen.;
- L.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., la o pedeapsă de un an închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a constatat prejudiciul integral recuperat.
Inculpaţii au fost obligaţi la daune morale către partea vătămată G.E. şi la cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că inculpaţii au hotărât să facă rost de bani prin smulgerea unor portofele din posesia persoanelor aflate în piaţa Sud din municipiul Bacău.
Astfel, observând că partea vătămată G.E. are în mână o sacoşă în interiorul căreia se găsea un portofel, inculpaţii s-au apropiat de ea, au înconjurat-o, iar L.I.C., după ce a încercat, fără reuşită, să smulgă sacoşa părţii vătămate, folosind numai o mână, a apreciat-o cu ambele mâini sustrăgând sacoşa, ocazie cu care a zgâriat-o pe G.E.
Având asupra lui bunul sustras, L.I.C. i-a făcut semn celuilalt inculpat să fugă de la locul faptei.
Strigătele de ajutor ale victimei au alertat cetăţenii din apropiere, precum şi organele de poliţie care au plecat în urmărirea inculpaţilor. Portofelul a fost aruncat, fiind ridicat de organele de poliţie şi restituit părţii vătămate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza plângerii părţii vătămate, procesului verbal încheiat de organele de poliţie, dovezii privind ridicarea şi restituirea portofelului, raportul medico-legal (care atestă leziunile suferite de victimă ca urmare a violenţei folosite de L.I.), coroborate cu recunoaşterea inculpaţilor şi cu relatările martorilor.
Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.R.I., dar a admis pe cel declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, cu privire la cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului L.I.C., în sensul majorării pedepsei la 2 ani închisoare şi aplicării dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Împotriva deciziei nr. 443 din 18 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs numai inculpatul M.R.I., criticând-o în ceea ce priveşte încadrarea juridică a faptei săvârşită de el şi a modalităţii de executare.
Recursul nu este fondat.
Fapta inculpatului M.R., care deşi nu a efectuat acte materiale de executare specifice infracţiunii de tâlhărie, s-a înţeles cu celălalt inculpat să sustragă, prin smulgere, sacoşele cu portofelul părţii vătămate, l-a însoţit pe autor, a înconjurat victima, a asistat la deposedarea acestuia de sacoşă, prin smulgere, apoi împreună cu autorul a fugit de la locul faptei, reprezintă acte de ajutor specifice complicităţii la infracţiunea de tâlhărie.
Încadrarea juridică dată acestei fapte este corespunzătoare elementelor constitutive ale complicităţii, întrucât înţelegerea dintre inculpaţi a fost anterioară săvârşirii infracţiunii, iar fapta de sustragere cu violenţă săvârşită de autor a beneficiat de sprijinul moral al complicelui.
Prezenţa inculpatului M.R.I. la locul faptei i-a dat curaj şi siguranţă, prietenului său, L.I.C., constituind un sprijin puternic moral.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a recunoscut inculpatului largi circumstanţe atenuante, astfel că şi sub acest aspect hotărârea tribunalului, menţinută de instanţa de apel, este legală şi temeinică.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul M.R.I.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.R.I. împotriva deciziei penale nr. 443 din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1038/2004. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 104/2004. Penal. Art.175 c.pen. Recurs → |
|---|
