ICCJ. Decizia nr. 103/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 103/2004
Dosar nr. 5043/2003
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 2 septembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul D.S. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) alin. (2) C. pen.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În luna ianuarie 2003, D.S., neavând un domiciliu stabil, trăia pe străzile din municipiul Cluj-Napoca, împreună cu concubina şi copiii săi, dormind într-o căruţă trasă de un cal, proprietate, stabiliţi în zona căii ferate de pe strada Fabricii de Zahăr. Într-un canal din zonă, în apropiere, locuia şi F.R., împreună cu nepotul său F.C., în vârstă de 13 ani.
În seara de 29 ianuarie 2003, F.R. i-a solicitat lui D.S. să-i împrumute 100.000 lei, la refuzul acestuia urcându-i concubina în căruţă, încercând să se deplaseze cu aceasta.
D.S. a încercat să se opună, dar F.R. şi nepotul său au aruncat cu pietre după inculpat, primul aplicându-i şi lovituri cu o bâtă.
În cele din urmă inculpatul a scos cuţitul, ca să se apere şi l-a lovit în piept pe minorul F.C.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că F.C. a prezentat „o plagă înţepată-tăiată la nivelul hemitoracelui stâng penetrantă, transfixiantă cu leziuni pleuropulmonare şi secţionarea arterei subclaviculare stângi, cu leziuni pleuropulmonare, hemopneumotorace stâng, ischemie acută a membrului superior stâng şi şoc hemoragic". S-a concluzionat că leziunile au pus în primejdie viaţa victimei, salvarea sa datorându-se tratamentului medico-chirurgical calificat aplicat în timp util.
Prima instanţă a apreciat că, iniţial, inculpatul a acţionat în condiţiile stării de necesitate, pentru a înlătura de la un pericol iminent un bun important al său (calul şi căruţa) care reprezenta singura sa avere, dar lovind victima cu cuţitul el a depăşit limitele stării de necesitate, dându-şi seama că pricinuieşte urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era îndepărtat.
Prin Decizia penală nr. 242 din 22 octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a casat sentinţa penală şi rejudecând, a condamnat pe inculpatul D.S. la 5 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
Instanţa de control judiciar a motivat înlăturarea aplicării art. 73 lit. a) C. pen. (circumstanţa atenuantă a depăşirii limitelor stării de necesitate) prin aceea că în cauză nu a fost realizată situaţia premisă a aplicării art. 73 lit. a) C. pen., adică aceea a stării de necesitate, în înţelesul art. 45 C. pen., bunurile inculpatului nefiind expuse vreunui pericol iminent, acţiunea sa având ca scop de a-i da o ripostă lui F.R., care îl lovise şi nu acela al salvării atelajului. Se mai reţine că, partea vătămată nu a avut nici o contribuţie materială la declanşarea incidentului şi respectiv la producerea pretinsei „stări de necesitate", invocate de inculpat. Faptul că victima a aruncat cu pietre în direcţia inculpatului nu poate fi considerat ca o provocare, atâta timp cât însuşi acesta a procedat în acelaşi mod aruncând cu pietre spre F.R. şi partea vătămată, la începutul conflictului.
Împotriva deciziei penale a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, prin menţinerea pedepsei aplicate conform sentinţei penale.
Recursul este nefondat.
În raport de probele administrate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute, iar încadrarea juridică dată de instanţa de control judiciar, este just stabilită.
În cauză nu se justifică aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen. (depăşirea limitelor stării de necesitate) şi de art. 73 lit. b) C. pen. (scuza provocării), nefiind îndeplinite condiţiile stabilite de aceste texte de lege, aşa cum corect a motivat Curtea de Apel Cluj.
De asemenea, nu poate fi primită nici cererea inculpatului D.S., de reducere a pedepsei deoarece, se constată că, aplicându-i inculpatului o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin acordarea circumstanţelor atenuante, instanţa de apel a ţinut seama de criteriile de individualizare a pedepselor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), luând în considerare pericolul social deosebit de ridicat al infracţiunii comise, cât şi datele privind persoana infractorului, care în antecedente a mai fost condamnat la un an închisoare şi respectiv 5 luni închisoare, pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat.
Pentru considerentele arătate, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, va respinge recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 242 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, pe care o consideră temeinică şi legală.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.S. împotriva deciziei penale nr. 242 din 22 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 ianuarie 2003 la 9 ianuarie 2004.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1028/2004. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1037/2004. Penal. Lg.143/2000. Recurs → |
|---|
