ICCJ. Decizia nr. 1047/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1047/2004
Dosar nr. 3594/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 2 martie 2001, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul:
- Ş.R.I.
- la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.;
- la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi
- la o pedeapsă de 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiilor art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a computat din pedeapsă arestul preventiv de la 5 martie 1999 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii: N.E., Ş.B.D., A.F. şi A.E., la pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi de câte 5 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca cei patru inculpaţi să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepselor pentru toţi aceşti inculpaţi, stabilindu-se termene de încercare de 3 ani.
Inculpatul Ş.R.I. a fost obligat la plata sumei de 50 milioane lei despăgubiri către partea civilă A.V. şi la suma de 664.376 lei către partea civilă Spitalul judeţean Constanţa.
A fost confiscată bâta, corp delict, ridicată potrivit procesului verbal aflat la dosar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-a reţinut că la un bal organizat în localitatea Ion Corvin, jud. Constanţa, în incinta barului AF C., în noaptea de 13 februarie 1999, au avut loc mai multe incidente între tinerii veniţi din comunele Ion Corvin şi Băneasa, incidente care au luat amploare, tulburând liniştea publică şi culminând cu uciderea victimei A.M., cu o bâtă de basseball de către inculpatul Ş.R.I.
Primul incident s-a consumat, în jurul orelor 24,00, când N.E. şi R.N. l-au lovit pe R.M., întrucât a refuzat să cumpere bilet de intrare şi stăruia să participe la bal, cu toate că se afla în stare de ebrietate.
În jurul orelor 2,00, inculpatul A.F., care împreună cu fratele lui A.E. asigura paza obştească în comună, a aflat de la martorul R.M. că a fost lovit de R.N., motiv ce-l determină să-i adreseze acestuia reproşuri. În această postură, R.N. îl îmbrânceşte pe A.F., care cade, iar în cădere îl antrenează şi pe Ş.B. Între toţi aceşti participanţi au avut loc îmbrânceli, moment în care au apărut inculpaţii Ş.R.I. şi N.E., împreună cu martorul R.N. Toţi aceştia l-au lovit pe inculpatul A.F., de mai multe ori cu picioarele.
Reuşind să scape, inculpatul A.F. i-a relatat fratelui său A.E. cele întâmplate, ambii hotărând să-i reclame pe agresori la postul de poliţie. Fiind sfătuiţi însă să revină dimineaţă şi să depună plângere penală, fraţii A. s-au reîntors la bar pentru a se răzbuna.
Între timp, în incinta barului a mai avut loc un incident, între A.M. (al treilea frate) şi Ş.R.I., primul reproşându-i celuilalt agresiunea exercitată asupra lui A.F. Conflictul a fost însă aplanat de inculpatul Ş.B.
În jurul orelor 3,30 – 4,00, când balul se terminase, iar participanţii au început să plece, inculpaţii A.F. şi A.E. s-au întors în bar, cu intenţia de a se răzbuna. În curtea barului a început o încăerare la care au participat toţi cei cinci inculpaţi, precum şi alţi tineri din comuna Băneasa. În cursul acesteia au intervenit pentru a despărţi grupurile adverse atât victima A.M., cât şi martorul T.G. La un moment dat din grup s-a desprins inculpatul Ş.R.I. care s-a deplasat spre autoturismul său pentru a lua din portbagaj o bâtă de basseball. Încercând să-l oprească, martorul I.L. i-a trântit capota portbagajului peste mână, dar inculpatul Ş.R.I. a reuşit totuşi să scoată bâta, cu care l-a lovit peste mână pe martor, apoi a revenit cu bâta în mână la locul încăierării, unde din spate i-a aplicat victimei A.M. o lovitură în cap, în partea dreaptă, în urma căreia victima a căzut fără a se mai ridica. A fost transportată victima la Spitalul clinic judeţean, unde a decedat la 17 februarie 1999.
Din certificatul medico-legal nr. 104/2 din 26 martie 1999 al S.M.L. Constanţa, avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.M.L. Bucureşti a rezultat că moartea victimei A.M. a fost violentă şi s-a datorat contuziei meningocerebrale şi hemoragiei meningee cu hematom subdural acut, consecinţa unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă şi bază de craniu, complicat în final cu o bronho-pneumonie şi pleurezie stângă.
În final, s-a concluzionat că leziunile de violenţă, s-au putut produce prin lovire cu corp dur alungit şi lovire de corp plan dur.
Şi ceilalţi participanţi la încăierare au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru vindecare: 3-4 zile A.F., 16-18 zile Ş.B.,14-16 zile N.E., 8-9 zile Ş.R.I.
Împotriva sentinţei penale pronunţată de Tribunalul Constanţa au declarat apel inculpaţii Ş.B. şi Ş.R.I. Ion, iar prin Decizia penală nr. 195/P din 5 iulie 2001, Curtea de Apel Constanţa a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, în temeiul art. 333 C. proc. pen.
Soluţia de restituire a fost casată de Curtea Supremă de Justiţie prin Decizia penală nr. 1601 din 26 martie 2002, în urma admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecăţii, cu îndrumarea de a se reaudia martorii din lucrări, a fi confruntate cu inculpaţii şi a se efectua o nouă expertiză medico-legală.
După reaudierea martorilor din lucrări şi audierea altora, propuşi de inculpaţi, precum şi după ce Comisia Superioară Medico-Legală a aprobat raportul de autopsie nr. 104/1999 al S.M.L. Constanţa, aprobat şi de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, cu menţiunea că este exclusă lovirea victimei cu rangă sau ţeavă metalică, Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 184 din 5 iunie 2003, a admis apelurile declarate de inculpaţii Ş.B. şi Ş.R.I. Ion, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 102/2001 a Tribunalului Constanţa şi rejudecând, a constatat graţiate integral pedepsele aplicate acestor inculpaţi în baza art. 321 alin. (2) C. pen. şi art. 322 alin. (1) C. pen., a recunoscut în favoarea inculpatului Ş.R.I. existenţa circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. proc. pen., referitoare la starea de provocare şi a redus pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 15 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, la 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a computat arestul preventiv de la 5 martie 1999 la 7 iulie 2001.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul Ş.R.I. şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa.
Inculpatul a solicitat achitarea sa, invocând faptul că victima a fost ucisă printr-o lovitură cu o rangă metalică aplicată de fratele acesteia, A.F., nicidecum de el, cu bâta de basseball. În subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (3) C. pen., cu reţinerea circumstanţelor atenuante, întrucât nu se cunoaşte care dintre participanţi a săvârşit omorul.
Critica formulată în recursul parchetului priveşte greşita reţinere a scuzei provocării în favoarea inculpatului Ş.R.I.
Recursurile nu sunt fondate.
Ambele recursuri invocă comiterea unei grave erori de fapt, prin reţinerea unei situaţii care nu ar corespunde probelor dosarului.
Or, din analiza amplului material probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că victima A.M. a fost lovită în cap cu o bâtă de basseball, de către inculpatul Ş.R.I., că între loviturile suferite şi deces există legătură de cauzalitate şi că inculpatul s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de faptul că atât el cât şi fratele său au fost loviţi în încăierare.
Corect, instanţa a înlăturat ca nepertinentă declaraţia martorului T.G., prietenul inculpatului, care a susţinut că victima a fost lovită de fratele său cu o ţeavă metalică, atâta timp cât Comisia Superioară Medico-Legală a precizat că este exclusă lovirea cu rangă sau ţeavă metalică, iar martorul Z.I. a relatat că atunci când „bătaia era în toi între cele două grupuri, l-am văzut pe Ş.R.I. mergând la maşină şi luând bâta de basseball", apoi „s-a îndreptat spre locul unde se băteau".
Martorul a auzit o pocnitură, victima a căzut, iar soţia inculpatului i-a luat bâta din mână şi a aruncat-o într-o grădină.
Cel care a fost lovit cu o ţeavă metalică a fost inculpatul Ş.B., iar ţeava s-a aflat atât în mâinile fraţilor A., inclusiv victima, cât şi a altor tineri, nicidecum nu a fost folosită de fraţii Ş.
Fraţii victimei au provocat încăierarea, după ce s-au întors la bar, cu intenţia de a se răzbuna. Chiar dacă victima nu l-a agresionat pe inculpatul Ş.R.I., se poate reţine că acesta s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări şi emoţie, provocată de atitudinea violentă a fraţilor victimei, astfel că în mod corect instanţa de apel a făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., recunoscând în favoarea inculpatului această circumstanţă atenuantă.
Ceea ce interesează pentru existenţa provocării este starea psihică în care s-a găsit inculpatul în momentul ripostei, după ce atât el, cât şi fratele său suferiseră numeroase leziuni în timpul încăierării.
Provocarea poate veni din partea altei persoane decât victima, dar care se află în acelaşi grup cu aceasta.
Pentru considerentele ce preced, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursurile declarate în cauză, menţinând ca fiind legală şi temeinică hotărârea atacată.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul Ş.R.I. împotriva deciziei penale nr. 184/ P din 5 iunie 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1046/2004. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1048/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs → |
|---|
