ICCJ. Decizia nr. 1061/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1061/2004
Dosar nr. 81/2004
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 461 din 29 octombrie 2003, Tribunalul Prahova, a condamnat pe inculpatul M.Şt. la trei pedepse de câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, trafic de stupefiante, fapte concurente, urmând ca în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pedepse complimentare (aplicate pentru fiecare infracţiune).
I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării pedepsei aplicate; s-a dedus din pedeapsa rezultantă reţinerea şi arestarea preventivă la zi, începând cu data de 7 septembrie 2003, iar în baza art. 350 alin. (1), raportat la art. 160b C. proc. pen., s-a prelungit şi menţinut arestarea preventivă pentru o durată de 30 de zile, de la 4 decembrie 2003 până la 2 ianuarie 2004, inclusiv.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii L.A. la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru săvârşirea a două infracţiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din acelaşi act normativ, şi D.I. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni, prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din acelaşi act normativ, cu executarea la locul de muncă în cadrul SC I.L.P.C. SRL Ploieşti.
Conform art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a celor doi inculpaţi, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
S-a constat că inculpaţii L.A. şi D.I. au fost arestaţi preventiv de la 5 septembrie 2003 până la punerea efectivă în libertate.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpatul M.Şt. suma de 1.350.000 lei din care 1.028.000 lei au fost consemnaţi la C.E.C., iar în baza art. 118 lit. e) C. pen., s-au confiscat 4 seturi de foiţe de ţigară şi un dispozitiv mecanic de rulat ţigări.
De la inculpatul L.A. s-au confiscat 27 ţigări cannabis şi cantitatea de 9,49 grame cannabis, iar de la inculpatul M.Şt. s-a dispus confiscarea şi a unui număr de 30 ţigarete cannabis, în vederea distrugerii acestora.
S-a dispus a se comunica o copie a hotărârii şi către S.R. S.S. din cadrul Tribunalului Prahova.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
În cursul anului 2000, inculpatul M.Şt. a primit de la doi cetăţeni germani câteva seminţe de cannabis pe care le-a plantat în grădina casei sale.
După ce planta a crescut, inculpatul a cules-o, a tocat-o, şi a uscat, materia vegetală obţinută, fiind păstrată la domiciliul său până în vara anului 2003, când a luat hotărârea să comercializeze cannabisul, motiv pentru care a luat legătura cu inculpatul D.I., solicitându-i acestuia să caute cumpărător.
S-a mai reţinut că inculpatul M.Şt. a confecţionat 30 ţigări cu cannabis, folosind mai multe seturi de foiţe de ţigară cu autoadeziv şi un dispozitiv de rulat.
La data de 30 august 2003, a vândut inculpatului D.I. cele 30 de ţigări pentru suma de 900.000 lei şi acesta, la rândul său, i-a solicitat inculpatului L.A. fie să cumpere, fie să găsească persoane interesate, convenind că preţul per bucată să fie de 100.000 lei.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, prin investigatorul acoperit cu numele M.R., a luat legătura cu inculpatul L.A., de la care a cumpărat 20 ţigări cannabis contra sumei de 2.000.000 lei la data de 3 septembrie 2003, stabilind o nouă întâlnire pentru data de 5 septembrie 2003, pentru ca inculpatul să-i mai vândă cannabis nerulat în ţigară.
Suma obţinută a fost înmânată inculpatului D.I. care, la rândul său, i-a mai solicitat inculpatului M.Şt. să-i mai vândă 15 ţigări cu cannabis pentru suma de 450.000 lei.
La 5 septembrie 2003, în jurul orelor 16,00, inculpatul L.A., având asupra sa o pungă de polietilenă în care se afla cannabis, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire pentru a valorifica marfa, însă organele de poliţie au intervenit, astfel că activitatea infracţională a inculpaţilor a fost descoperită.
Cei doi inculpaţi, respectiv L.A. şi D.I., s-au oferit să colaboreze cu organele de poliţie, astfel că, întâlnindu-se cu inculpatul M.Şt., care avea asupra sa un număr de 30 ţigări cu cannabis, a fost reţinut de organele de poliţie la data de 7 septembrie 2003.
La percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa acestuia au fost găsite 4 pachete cu foiţă de ţigară şi un dispozitiv de rulat ţigări, bunuri ce au fost confiscate în vederea distrugerii.
Expertiza tehnică efectuată a confirmat că materia vegetală din ţigări şi din punga de plastic ce s-a aflat asupra inculpatului L.A. conţine tetrahidrocannabinol, cu acţiune halucinogenă, cunoscută sub numele uzual de „cânepă indiană" substanţă activă interzisă la deţinere conform anexei III din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul M.Şt., susţinând că la individualizarea pedepsei nu s-a ţinut seama de circumstanţele personale care pledează în favoarea sa, cuantumul pedepsei aplicate fiind excesiv de mare, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi reducerea sancţiunii, sub minimul special prevăzut de textul incriminator.
A mai susţinut că a săvârşit fapta fiind constrâns de inculpatul D.I., astfel că trebuia să se reţină şi circumstanţa atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 562 din 15 decembrie 2003, Curtea de Apel Ploieşti a admis apelul declarat de inculpatul M.Şt., desfiinţând sentinţa apelată în latura penală;
A înlăturat dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., descontopind pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., în pedepsele componente de 4 ani închisoare şi a redus pedepsele principale la câte 3 ani închisoare, urmând ca, după recontopire, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
A menţinut restul dispoziţiilor apelate.
A prelungit măsura arestării preventive a inculpatului pentru o perioadă de 30 de zile, de la 15 decembrie 2003 până la 13 ianuarie 2004, inclusiv.
A computat detenţia preventivă a inculpatului de la 7 septembrie 2003 la zi.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.Şt., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea prevederilor art. 86 C. pen.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele de fond şi apel au stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei comisă de către inculpat, în baza probatoriului administrat în cauză.
Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege şi aplicarea prevederilor art. 86 C. pen., se constată că, în cauză, nu sunt motive care să impună primirea acestui motiv de recurs.
Astfel, la stabilirea pedepsei s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social al infracţiunii comise, condiţiile concrete în care aceasta a fost comisă, cât şi elementele ce caracterizează persoana inculpatului (este cunoscut fără antecedente penale, a avut o poziţie procesuală sinceră), elemente ce au condus la stabilirea unei pedepse care, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie 2004.
Inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.Şt. împotriva deciziei penale nr. 562 din 15 decembrie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 7 septembrie 2003 până la 4 februarie 2004.
Obligă inculpatul la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1063/2004. Penal → |
|---|
