ICCJ. Decizia nr. 11/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.11/2004
Dosar nr. 4697/2002
Şedinţa publică din 6 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 577 din 18 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpaţii:
M.Ş. şi C.C.A. la câte 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, s-a constatat că prejudiciul adus părţii civile N.R., a fost acoperit parţial, prin restituire.
Totodată, în baza dispoziţiilor art. 14 şi ale art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi următoarele C. civ., inculpaţii au fost obligaţi în solidar, să plătească aceleiaşi părţi civile, suma de 5 milioane lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Cei doi inculpaţi, aflaţi în criză de bani, s-au înţeles să sustragă bunuri pe care să le valorifice.
În acest scop, în seara zilei de 9 ianuarie 2002, inculpaţii au urmărit-o pe stradă pe N.R., cu intenţia de a-i fura servieta avută în mână. Ca atare, mai întâi s-a apropiat de ea C.C.A., acesta, trăgând de servietă, nu a reuşit să o smulgă, întrucât fata a opus rezistenţă. La rândul său, s-a apropiat şi M.Ş. care, întâmpinând aceeaşi rezistenţă, a muşcat-o pe N.R. de mână şi astfel a reuşit să-i ia servieta, după care cei doi au fugit.
În servieta astfel sustrasă, inculpaţii au găsit suma de 700.000 lei, un telefon mobil, acte şi ştampila unei firme, un parfum, mai multe produse cosmetice şi dischete pentru calculator. Ei au împărţit între ei banii şi au vândut telefonul, pentru suma de 1.250.000 lei şi aceasta împărţindu-şi-o.
Ulterior, la inculpatul M.Ş. s-au găsit unele bunuri, pe care N.R. le-a recunoscut ca fiind ale ei şi altele au fost recuperate de la cei care le cumpăraseră de la cei doi.
Împotriva sentinţei, inculpaţii au declarat apeluri, motivul invocat fiind netemeinicia pedepselor aplicate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 613 din 8 octombrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Şi împotriva deciziei pronunţată în apel, inculpaţii, în termenul legal, au declarat recursuri, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse greşit individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor cauzei, se reţine că orientându-se la pedeapsa de câte 5 ani închisoare, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, mărit de împrejurările în care a fost săvârşită, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopţii şi într-un loc public, dar şi datele ce caracterizau persoana lor, sinceri pe parcursul fazelor procesului penal, pedeapsa fiind minimă, totodată aplicându-li-se şi legea penală mai favorabilă.
Executarea pedepselor în regim de privare de libertate corespunde şi scopului lor, aşa cum prevede art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursurile declarate de inculpaţi nefiind fondate, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Conform art. 192 C. proc. pen., inculpaţii recurenţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii C.C.A. şi M.Ş., împotriva deciziei penale nr. 613 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie 2002, la 6 ianuarie 2004, pentru fiecare.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de câte 1.400.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1095/2004. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1101/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
