ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1428/2004
Dosar nr. 436/2004
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 186 din 14 noiembrie 2003 a Tribunalului Neamţ s-a dispus condamnarea inculpatului Ţ.N., pentru:
- săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută şi pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;
- săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare;
- săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (21) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Ţ.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.
În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată a restului rămas neexecutat de 1028 zile din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 199 din 4 iunie 1998 a Curţii de Apel Bacău care se contopeşte cu pedeapsa curentă, urmând ca inculpatul Ţ.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
S-a prelungit măsura arestării inculpatului cu încă 30 de zile, de la data de 19 decembrie 2003, ora 18,00 şi s-a dedus din pedeapsă, durata arestării şi reţinerii, de la 22 iunie 2003, la zi.
Inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile A.A. suma de 2.350.000 lei despăgubiri civile, reactualizată, la data executării.
S-a luat act că partea vătămată P.G. nu s-a constituit parte civilă.
S-a constatat că o serie de bunuri au fost restituite părţilor vătămate.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În noaptea de 14 martie 2003, în jurul orelor 23,00, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri din locuinţa părţii vătămate A.A. şi în acest scop, s-a mascat cu o cagulă şi înarmat cu un cuţit, a pătruns în casa părţii vătămate, uşa fiindu-i deschisă, de către aceasta. Pătruns în interior, inculpatul a legat victima de mâini şi de picioare, a întrebat-o unde are banii, a furat din două locuri indicate de victimă suma totală de 1.850.000 lei, i-a pus un căluş în gură şi l-a lăsat legat de marginea patului. La plecare, inculpatul a furat mai multe bunuri, anume un ceas, o scurtă de piele şi nişte alimente.
Cu greu, partea vătămată a reuşit să se dezlege şi să iasă din casă, sărind pe geam.
Cea de a doua infracţiune de tâlhărie constă în fapta comisă în ziua de 20 iunie 2003, când inculpatul a intrat în discuţie cu partea vătămată P.G., care pescuia, a însoţit-o o porţiune de drum, victima mergând pe lângă bicicletă, în zona unui pod, peste Siret. Inculpatul a ameninţat-o cu un cuţit, a lovit-o cu pumnul şi i-a sustras sculele de pescuit şi bicicleta.
La locul faptei, inculpatul şi-a pierdut ceasul, fiind astfel identificat.
Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel, în termen legal, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpat.
În apelul Parchetului, declarat în favoarea inculpatului, procurorul a susţinut că faptele comise în noaptea de 14 martie 2003, constituie o unică infracţiunea de tâlhărie şi nu două infracţiuni.
În apelul său, inculpatul a cerut reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 497 din 16 decembrie 2003, a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ şi inculpatul Ţ.N. împotriva sentinţei atacate, pe care a desfiinţat-o numai în ce priveşte încadrarea juridică dată infracţiunilor de tâlhărie şi violare de domiciliu comise în dauna părţii vătămate A.A. şi în fond:
Înlătură art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 192 alin. (2), cu art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (2) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi aplică inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare.
A menţinut aplicarea prevederilor art. 61 C. pen. şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a menţinut arestarea preventivă şi s-a dedus, în continuare, arestarea preventivă.
Instanţa de control judiciar a reţinut că cele două apeluri sunt întemeiate, numai sub aspectul încadrării juridice date faptelor şi a procedat în consecinţă.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ţ.N., fără a-l motiva în scris.
În şedinţa publică de astăzi 12 martie 2004, inculpatul a susţinut motivul prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susţinând că pedeapsa aplicată este greşit individualizată, fiind prea aspră.
Recursul este nefondat.
Contrar susţinerilor recurentului, pedeapsa ce i s-a aplicat este corespunzătoare criteriilor de individualizare prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), modalităţilor de comitere a infracţiunilor şi mai ales, timpului scurt ce s-a scurs de la punerea în libertate a inculpatului, din executarea unei pedepse şi comiterea altor infracţiuni.
În raport cu aceste împrejurări, recursul declarat de inculpat fiind nefondat, el va trebui privit şi respins, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinându-se, astfel, hotărârea atacată.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariilor de apărători, pentru apărarea din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ţ.N. împotriva deciziei penale nr. 497 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003 la 12 martie 2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1427/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1430/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
