ICCJ. Decizia nr. 1430/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1430/2004
Dosar nr. 3548/2003
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 369 din 8 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii M.D. şi T.V.D. la câte 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a), art. 76 lit. a) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 13 august 2002 la zi.
În baza art. 118 lit. e), raportat la art. 17 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 0,950 grame heroină de la inculpaţi, precum şi suma de 200.000 lei de la T.V.D.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
La data de 13 august 2002, martorul G.F.L. s-a deplasat în locuinţa inculpaţilor din str. Livezilor, Bucureşti (unde aceştia locuiesc fără forme legale) pentru a cumpăra heroină, întrucât ştia că ambii se ocupă cu vânzarea de droguri.
Ajuns la locuinţa menţionată, G.F. (faţă de care s-a aplicat o sancţiune administrativă de către procuror pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000) a constatat că în interior, în afara celor doi inculpaţi se mai aflau D.C. şi F.M.C.
Martorul G.F. le-a cerut inculpaţilor o doză de heroină pentru care a plătit suma de 200.000 lei, bani pe care i-a dat inculpatei M.D., în timp ce concubinul acesteia, inculpatul T.V.D. a ieşit din locuinţă pentru a aduce drogul solicitat. La scurt timp, acesta a revenit cu 20 pliculeţe care conţineau heroină şi le-a pus pe masă pentru ca G.F. să îşi facă o doză. În momentul în care martorul a luat un pliculeţ, în apartament au pătruns lucrătorii de poliţie care i-au reţinut pe inculpaţi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 395/ A din 11 iulie 2003, a respins apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii T.V.D. şi M.D.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii M.D. şi T.V.D., reiterându-se motive de apel invocate.
Astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a criticat hotărârea pronunţată pentru netemeinicie sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi, apreciind că se impune majorarea acestor pedepse.
La rândul său, inculpata M.D. a cerut, de asemenea, reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii sancţiunii aplicate.
Inculpatul T.V.D. a solicitat prin recursul formulat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu el a comis infracţiunea de trafic de stupefiante.
Recursurile nu sunt fondate.
Fapta inculpatului T.V.D. care la data de 13 august 2002, a deţinut în locuinţa comună, împreună cu coinculpata M.D., cantitatea de 1,02 grame heroină în scopul vânzării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000; faptă ce a fost dovedită cu procesul verbal de percheziţie şi autorizaţia de percheziţie, declaraţiilor martorilor G.F., P.I., D.C., N.C., A.D., M.M. şi F.M., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, procesul verbal de recunoaştere din grup, probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Analizând probele arătate mai sus, deşi declaraţiile celor doi inculpaţi sunt contradictorii (inculpata M.D. a recunoscut în faza de urmărire penală infracţiunea reţinută în sarcina sa, indicându-l pe coinculpatul T.V.D. ca autor al infracţiunii de trafic de stupefiante) rezultă că ambii inculpaţi au deţinut cantitatea de 1,02 grame heroină în scopul de a o vinde. Relevantă, sub acest aspect, este declaraţia martorului F.M.C. care a menţionat că G.F.L. a dat suma de 200.000 lei inculpatei M.D., în timp ce inculpatul T.V. a adus cele 20 pliculeţe cu heroină, declaraţie ce se coroborează cu cea a martorului G.F.L., în care arată că ambii inculpaţi se ocupau cu vânzarea drogurilor.
Depoziţiile acestor martori sunt confirmate şi de procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei domiciliare, act din care rezultă că în momentul pătrunderii în apartament, inculpatul T.V. a aruncat pe geam o parte din pliculeţe, împrejurare sesizată de un lucrător de poliţie rămas în faţa blocului şi de martorii asistenţi care i-au însoţit pe poliţişti.
În consecinţă, probele administrate în cauză au reliefat vinovăţia inculpatului, motiv pentru care recursul formulat de acesta va fi respins ca nefondat.
Referitor la individualizarea pedepselor, aspect sub care hotărârile pronunţate sunt criticate atât de parchet, cât şi de inculpaţi, se reţine că au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
La dozarea pedepselor s-a ţinut seama de pericolul social ridicat al infracţiunii comise, pericol dedus din modul în care au acţionat cei doi inculpaţi, de mobilul faptei săvârşite şi mai ales de consecinţele acesteia, punându-se în pericol sănătatea persoanelor cărora le vindeau drogurile.
Pe de altă parte, reţinerea circumstanţelor atenuante pentru considerentele expuse în cuprinsul hotărârilor pronunţate este justificată, iar pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată fiecărui inculpat este îndestulătoare pentru reeducarea acestora.
Faţă de considerentele expuse, recursurile declarate sunt nefondate şi urmează a fi respinse în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii M.D. şi T.V.D. împotriva deciziei penale nr. 395/ A din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 12 martie 2004.
Obligă pe recurenţii inculpaţi să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciar, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1431/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în... → |
|---|
