ICCJ. Decizia nr. 1431/2004. Penal. Legea nr.26/1996. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1431/2004
Dosar nr. 424/2004
Şedinţa publică din 12 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Câmpina, prin sentinţa penală nr. 867 din 6 decembrie 2001, a condamnat pe inculpaţii:
- I.C.;
- D.M.V.;
- M.I.D.;
- M.A.B., şi;
- D.E.G. la câte 2 ani închisoare, pentru infracţiunea silvică, prevăzută de art. 98 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 26/1996.
Totodată, în temeiul art. 10 din Legea nr. 137/1997, a revocat graţierea pedepselor de un an închisoare, respectiv de un an şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului D.E.G., prin sentinţa penală nr. 441 din 9 aprilie 1998 a Judecătoriei sector 2, pentru două infracţiuni de furt calificat, iar în temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiţionată a executării unei pedepse rezultante de un an şi 6 luni închisoare, aplicată tot prin hotărârea menţionată anterior pentru infracţiunile, prevăzute de art. 35 alin. (2) şi art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pe care le-a repus în individualitatea lor.
În continuare, a recontopit cele patru pedepse şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare, alături de cea stabilită în prezenta cauză, urmând să execute, în total, 3 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut că, la 11 decembrie 2000, inculpaţii au tăiat şi sustras 54 de pomi de iarnă (brazi şi molizi) din pădurea Ocolului Silvic Valea Doftanei, pe care au intenţionat să îi comercializeze cu ocazia sărbătorilor de iarnă.
Tribunalul Prahova, prin Decizia penală nr. 601 din 15 mai 2002 şi Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 1276 din 25 septembrie 2002 au respins, ca nefondate, apelurile şi, respectiv, recursurile declarate de părţi.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 3 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a declarat recurs în anulare, împotriva celor trei hotărâri, considerând că acestea sunt pronunţate cu încălcarea legii, deoarece inculpaţii au fost condamnaţi pentru o faptă, care nu este prevăzută de legea penală.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 17 alin. (1) C. pen., infracţiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, infracţiunea este unicul temei al răspunderii penale.
Pe de altă parte, potrivit art. 1 lit. n) din Legea nr. 31 din 3 aprilie 2000, privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, intrată în vigoare la 6 mai 2000, constituie contravenţie silvică şi se sancţionează cu închisoare de la 2 luni la 6 luni sau cu amendă de la 10 milioane la 30 milioane lei, tăierea şi însuşirea, fără drept, de arbori ornamentali sau pomi de iarnă din pădurile proprietate de stat sau privată ori de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afara fondului forestier naţional sau vânzarea ori transportul acestora, fără să fie însoţiţi de documentele legale de provenienţă.
În cauză, din probele dosarului, rezultă, cum corect au reţinut instanţele de judecată că, în noaptea de 11 decembrie 2000, inculpaţii au tăiat şi şi-au însuşit din bazinul forestier Valea Doftanei un număr de 54 de pomi de iarnă, anume 33 de brazi şi 21 de molizi.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile legale invocate, instanţele de judecată trebuiau să constate că fapta inculpaţilor nu constituie infracţiune, ci contravenţie, şi să-i achite, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.
În raport cu cele arătate, rezultă cu certitudine temeinicia recursului în anulare, pe care Înalta Curte de Casare şi Justiţie va trebui să-l admită, casând hotărârile atacate, privind pe inculpaţi, în totalitate şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., să achite pe inculpaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 98 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1996.
Se va constata că inculpatul D.E.G. s-a aflat în stare de detenţie, în perioada 5 noiembrie 2002, 27 ianuarie 2004.
Urmare achitării inculpatului D.E.G., se vor înlătura dispoziţiile privind revocarea graţierii, conforme art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, cu privire la pedepsele de un an şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului D.E.G., prin sentinţa penală nr. 441 din 9 aprilie 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, precum şi dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 12 C. proc. pen., se va sesiza Ocolul Silvic Câmpina, în vederea aplicării unor sancţiuni contravenţionale împotriva făptuitorilor I.C., D.M.V., M.I.D. şi M.A.B.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariilor de avocat pentru apărările făcute din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 867 din 6 decembrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, deciziei penale nr. 601 din 15 mai 2002 a Tribunalului Prahova şi deciziei penale nr. 1276 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, privind pe intimaţii inculpaţi I.C., D.M.V., M.I.D., M.A.B. şi D.E.G.
Casează hotărârile pronunţate în totalitate şi, rejudecând, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpaţi pentru fapta prevăzută de art. 98 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 26/1996.
Constată că inculpatul D.E.G. s-a aflat în stare de detenţie în perioada 5 noiembrie 2002, 27 ianuarie 2004.
Înlătură dispoziţiile privind revocarea graţierii, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997, cu privire la pedepsele de un an şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicate inculpatului D.E.G., prin sentinţa penală nr. 441 din 9 aprilie 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, precum şi dispoziţiile privind revocarea suspendării condiţionate a pedepsei rezultante de un an şi 6 luni închisoare.
Conform art. 12 C. proc. pen., sesizează Ocolul Silvic Câmpina în vederea aplicării unor sancţiuni contravenţionale împotriva făptuitorilor I.C., D.M.V., M.I.D. şi M.A.B.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1430/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1432/2004. Penal → |
|---|
