ICCJ. Decizia nr. 1477/2004. Penal. Art.189 alin.2, 239 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1477/2004
Dosar nr. 5251/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 763 din 1 noiembrie 2001, Judecătoria Câmpina a condamnat pe inculpaţii:
1. E.G. la câte 2 ani închisoare, pentru instigare la săvârşirea a 3 infracţiuni de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod şi la câte 2 luni închisoare, pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de ultraj, prevăzute de art. 239 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) şi e) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi b), a art. 34 lit. a) şi a art. 81 C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
2. R.F. la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi b), a art. 34 lit. a) şi a art. 81 C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării, pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că la data de 22 februarie 2000, doi comisari ai G.F.P., respectiv S.A. şi S.M.M., însoţiţi fiind de S.M., conducător auto, s-au deplasat la S.C. E. EGR SRL Breaza, pentru a efectua un control.
R.F., vânzătoare în cadrul firmei, telefonic, a luat legătura cu E.G., patron, acesta din urmă cerându-i să nu permită efectuarea controlului. Totodată, el şi-a anunţat angajata că dacă nu va reuşi să oprească efectuarea controlului, să-i închidă pe cei veniţi în magazin, vânzătoarea îndeplinind această din urmă cerere.
Despre situaţia creată, cei doi comisari l-au anunţat telefonic pe M.G., şeful de divizie al G.F.P., acesta la rândul său, anunţând organele de poliţie şi parchet.
Ulterior, după ce R.F. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu E.G., ea i-a eliberat pe cei doi comisari şi pe şofer.
Totodată, s-a mai reţinut că, la datele de 25 iunie 2000 şi 11 august 2000, inculpatul E.G. a adresat ameninţări şi insulte lui V.C., director la A.P.M. Ploieşti şi T.L.G., inspector la I.C.L.P.A.T. Prahova, în timp ce aceştia se aflau în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Prin Decizia penală nr. 948 din 11 iulie 2002, Tribunalul Prahova a admis apelul declarat de procuror împotriva sentinţei primei instanţe, a înlăturat suspendarea executării pedepsei aplicată inculpatului E.G. şi a respins apelurile declarate de cei doi inculpaţi.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 358 din 12 iunie 2003, a admis recursul declarat de inculpatul E.G., a descontopit pedepsele aplicate, a constatat că pedepsele de câte 2 luni închisoare, aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) C. pen., sunt graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
Împotriva hotărârilor, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunţate cu încălcarea legii, respectiv s-a făcut o greşită încadrare juridică a faptei şi s-au aplicat pedepse greşit individualizate.
Recursul în anulare este fondat.
Conform art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., lipsirea de libertate a unei persoane, în mod ilegal, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani, iar în cazul în care fapta este săvârşită, de două sau mai multe persoane împreună, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 12 ani.
Prin săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună, se înţelege, implicit, că este absolut necesară prezenţa acestora la locul faptei, deci atunci când, spaţial, cel puţin două sau mai multe persoane sunt reunite la locul faptei şi, deci cooperează în formele şi modalităţile specifice poziţiei lor, la producerea rezultatului.
Prezenţa lor efectivă la locul şi în momentul săvârşirii faptei, este de natură să mărească temerea victimei, să-i paralizeze capacitatea de a se apăra, să uşureze ascunderea urmelor infracţiunii.
Astfel, este de esenţa acestei agravante, necesitatea conlucrării nu numai concomitente, dar şi în spaţiu, ceea ce exclude distanţa, contribuţia făptuitorilor chiar eficientă, neconferind faptei acel pericol sporit avut în vedere de legiuitor prin instituirea agravantei menţionate.
Raportând la cauză textul de lege şi considerentele enunţate, se reţine, pe baza probelor administrate, că în momentul săvârşirii infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal de către inculpata R.F., inculpatul E.G., căruia i s-a reţinut participaţia sub forma instigării, nu se afla la locul faptei, respectiv la sediul firmei unde s-au prezentat comisarii financiari, ci în Bucureşti.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., instanţele trebuia să schimbe încadrarea juridică din instigare la săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25, raportat la art. 189 alin. (2), în instigare la săvârşirea a trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25, raportat la art. 189 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul E.G. şi, respectiv, din trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), în trei infracţiuni de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., pentru inculpata R.F.
În ce priveşte pedeapsa, în concordanţă cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, se apreciază că pedepsele rezultante, de câte un an închisoare, sunt corespunzătoare pericolului social concret al faptelor săvârşite de inculpaţi, acestea aducând atingere dreptului persoanei la libertate şi integritate fizică, împrejurărilor în care au fost comise, respectiv asupra unor organe abilitate să exercite control la firma patronată de E.G. şi unde era angajată ca vânzătoare R.F., dar şi persoanei inculpaţilor, fără antecedente penale.
Potrivit art. 81 C. pen., în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) şi c), precum şi ale alin. (2), cu referire şi la art. 52 din acelaşi cod, se apreciază că suspendarea condiţionată a executării, de către ambii inculpaţi, a pedepselor răspunde şi scopului acestora, respectiv prevenţia generală şi specială.
Recursul în anulare fiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 4141 C. proc. pen., raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va fi admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 763 din 1 noiembrie 2001 a Judecătoriei Câmpina, deciziei penale nr. 948 din 11 iulie 2002 a Tribunalului Prahova şi deciziei penale nr. 358 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, privind pe inculpaţii E.G. şi R.F.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la încadrarea juridică a faptelor de instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod (3 fapte), reţinute în sarcina inculpatului E.G. şi, respectiv, de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (3 fapte), reţinute în sarcina inculpatei R.F., la modalitatea de executare a pedepsei în ce priveşte pe inculpatul E.G. şi la durata termenului de încercare în ce priveşte pe inculpata R.F.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., pentru ambii inculpaţi.
Descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, de câte 2 ani închisoare, în pedepsele componente, astfel:
- pentru inculpatul E.G.: 2 ani închisoare, pentru instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru instigare la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru instigare la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) C. pen.
- pentru inculpata R.F.: 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod; 2 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod; 2 ani închisoare, pentru aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi a art. 76 lit. b) din acelaşi cod.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor, astfel:
- pentru inculpatul E.G., din instigare la infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal (3 fapte), prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (2) din acelaşi cod, în instigare la aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 189 alin. (1) din acelaşi cod (3 fapte), text de lege în baza căruia, şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpat la câte un an închisoare (3 pedepse).
- pentru inculpata R.F., din infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen. (3 fapte), în aceeaşi infracţiune, prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., text de lege în baza căruia, şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi a art. 76 lit. b) C. pen., condamnă pe inculpată la câte un an închisoare (3 pedepse).
În baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpaţilor şi dispune ca fiecare să execute pedeapsa cea mai grea, de câte un an închisoare.
Conform art. 81 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, de un an închisoare, aplicată inculpatului E.G., pe durata termenului de încercare de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 82 C. pen.
În baza art. 82 C. pen., termenul de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an închisoare aplicată inculpatei R.F., va fi de 3 ani.
Face aplicarea, în ce-i priveşte pe ambii inculpaţi, a dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1476/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1480/2004. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
