ICCJ. Decizia nr. 1475/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1475/2004
Dosar nr. 464/2004
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 542 din 1 septembrie 2003, Tribunalul Dolj, în baza art. 11 alin. (1) lit. a), combinat cu art. 10 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., a dispus achitarea inculpatului S.F. pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv cu începere de la 30 decembrie 2002, până la data de 11 septembrie 2003, inclusiv.
În baza art. 111 C. proc. pen., combinat cu art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuţitului, corp delict aparţinând inculpatului, iar în baza art. 357 C. proc. pen., restituirea către martorul C.D. a unui cuţit, aparţinând victimei C.I.
S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
S-a hotărât ca cheltuielile judiciare în sumă de 3.500.000, din care suma de 1.890.000 lei şi respectiv 185.000 lei către I.M.L. Craiova, reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză, iar suma de 300.000 lei onorariu de avocat cuvenit, pentru apărarea din oficiu a inculpatului la urmărirea penală către Baroul de Avocaţi Dolj se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul S.F., în vârstă de 75 ani, locuieşte, împreună cu soţia sa S.S., fiica sa C.E. şi soţul acesteia C.I., în comuna Goicea, judeţul Dolj, cu toţii obişnuind să consume băuturi alcoolice, motiv pentru care între ei au existat numeroase incidente violente, care s-au soldat cu vătămarea corporală a numitei S.S., ca urmare a agresiunii comisă de C.I., ginerele acesteia.
La data de 30 decembrie 2002, în jurul orelor 15,00, luând cunoştinţă de faptul că în urma agresiunii exercitate asupra soacrei sale S.S., aceasta s-a adresat instanţei de judecată, fiind stabilit termen în cursul lunii ianuarie 2003, victima C.I. s-a întors acasă, agitat şi într-o avansată stare de ebrietate, cu intenţia de a se răzbuna pe aceasta pentru motivul că l-a chemat în judecată.
În acest scop, C.I. s-a înarmat cu un cuţit cu lama de cca. 10 cm şi s-a îndreptat către soacra sa S.S., aflată în una din încăperile casei, căreia i-a adresat injurii, a ameninţat-o şi a lovit-o la braţul drept cu lama cuţitului, după care a întins-o pe treptele din ciment ale unei scări interioare.
După consumarea acestui episod, C.I. a început să-l caute pe socrul său S.F., cu intenţia de a se răfui cu el.
Ieşind din imobil, C.I. a observat că socrul său se afla în curte, în dreptul magaziei de alimente, motiv pentru care s-a îndreptat către el, adresându-i injurii.
Pentru a evita un conflict cu ginerele său, S.F. s-a refugiat în magazia de alimente, închizând uşa de acces.
C.I., înarmat cu un cuţit, a împins uşa cu ambele mâini cu intenţia de a pătrunde în interior.
În împrejurarea în care uşa era întredeschisă, întrucât S.F. reuşise să împiedice deschiderea, totală a acesteia şi implicit şi posibilitatea de a pătrunde în interior a victimei, inculpatul a luat, în mâna stângă un cuţit aflat pe o măsuţă situată în apropierea uşii, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă cu care a lovit pe victimă.
Inculpatul a aplicat victimei două lovituri, prima penetrând pieptul, lama atingând ventricolul drept, iar cea de a doua a fost parată de victimă prin interpunerea mâinii stângi, cauzându-i leziuni, de tăiere, pe partea dorsală a mâinii.
După ce a fost lovită victima s-a deplasat până în faţa intrării casei în care locuia, unde a căzut în faţa scărilor de la uşa de acces, decedând la scurt timp.
Din raportul de constatare medico-legală întocmit în cauză, rezultă că, moartea victimei C.I. a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne şi externe, consecinţa unei plăgi tăiate-înţepate, penetrante în ventricolul drept.
S-a precizat că între leziuni şi decesul victimei, există un raport de cauzalitate directă şi necondiţionată.
În motivarea soluţiei de achitare prima instanţă a arătat că "fapta unei persoane în vârstă de a se apăra în faţa atacului violent, cu un cuţit, dezlănţuit de o persoană cu 30 de ani mai tânără, aflată în stare de ebrietate şi cunoscând că avea o fire violentă, prin lovirea agresorului, în momentul în care a constatat că nu se mai poate opune acestuia prin mijloace neviolente, lovire într-o zonă vitală a corpului, constituie legitima apărare, în condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen. "
Împotriva hotărârii pronunţată de prima instanţă a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pe care a criticat-o cu privire la greşita achitare a inculpatului S.F., întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 44 alin. (2) C. pen., referitor la legitima apărare, din probele de la dosar nerezultând că acesta s-a aflat în faţa unui atac iminent din partea victimei ci numai a eventualităţii unui asemenea atac, care însă nu poate fi exonerator de răspundere penală, motiv pentru care s-a solicitat condamnarea inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, cu reţinerea în favoarea acestuia a circumstanţei atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece modul agresiv în care a acţionat victima a fost de natură a provoca în psihicul acesteia, o puternică tulburare sub imperiul căreia a săvârşit fapta.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 585 din 12 decembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchet.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că "susţinerile parchetului în sensul că în cauză nu sunt întrunite condiţiile legitimei apărări, şi numai ale scuzei provocării, întrucât atacul părţii vătămate nu a avut caracter de iminenţă, ci a fost numai eventual" sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 44 alin. (2) C. pen., rezultă că pentru a exista legitimă apărare, se cer a fi întrunite cumulativ o serie de condiţii privitoare la atac şi la apărare "respectiv, că atacul trebuie să fie material, direct, imediat şi injust, îndreptat împotriva unei persoane sau a drepturilor acesteia, ori împotriva unui interes public, să creeze un pericol grav pentru persoana celui atacat, pentru drepturile acestuia sau pentru un interes public " şi că, pe de altă parte, "apărarea trebuie să constea într-o faptă prevăzută de legea penală, să fie proporţională cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările în care s-a produs atacul".
Raportat la cele de mai sus, instanţa de apel a arătat că "din situaţia de fapt reţinută în cauza de faţă, pe baza probelor administrate, rezultă că au fost întrunite toate cerinţele prevăzute de lege pentru existenţa legitimei apărări" în sensul că "victima a săvârşit un atac material, constând iniţial în aplicarea de lovituri soţiei inculpatului, urmate de ameninţarea inculpatului şi încercarea de forţare a uşii de la magazia în care se refugiase inculpatul de teama victimei, care avea un cuţit în mână, o agresase pe soţia sa şi a încercat să-i aplice şi acesteia lovituri "astfel că " victima a săvârşit atacul material direct asupra inculpatului în sensul că, forţând uşa de la magazia în care inculpatul se refugiase, în momentul în care uşa era întredeschisă, victima a ridicat cuţitul pentru a aplica o lovitură inculpatului, atacul victimei a fost imediat, în sensul că era iminent… atacul victimei asupra inculpatului a fost injust, întrucât victima nu avea dreptul de a aplica lovituri atât soţiei inculpatului cât şi acestuia, faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru vătămare corporală…, nu-i dădeau dreptul de a agresa pe aceste persoane; atacul victimei a fost îndreptat împotriva integrităţii corporale şi vieţii inculpatului …; atacul victimei a creat un pericol grav pentru persoana inculpatului, cu atât mai mult cu cât, cu puţin timp, înainte, victima, aflată în stare de ebrietate aplicase lovituri… şi soţiei inculpatului".
Referitor la apărarea inculpatului s-a arătat că "aceasta a constat într-o faptă prevăzută de legea penală, respectiv infracţiunea de omor şi apreciem că această apărare a fost proporţională cu atacul, ţinând seama că atacul viza viaţa inculpatului, integritatea sau sănătatea acestuia, astfel că prin aplicarea loviturii cu cuţitul asupra victimei, a urmărit împiedicarea acesteia de a-şi continua agresiunea, şi că "nu se poate reproşa inculpatului faptul că ar fi folosit mijloace mai periculoase decât cele întrebuinţate de victimă, cu atât mai mult cu cât aceasta avea în mână un cuţit, întrucât se are în vedere starea de spirit în care inculpatul a acţionat, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, condiţiile în care s-a declanşat atacul, relaţiile anterioare, dintre acesta şi victimă ".
Cu privire la necesitatea existenţei unei proporţii între fapta săvârşită în apărare şi gravitatea pericolului înlăturat, instanţa de apel a arătat că aceasta "nu este de ordin matematic şi nu înseamnă existenţa unei identităţi, deşi nu este exclusă această identitate, esenţial fiind că în împrejurările cauzei, inculpatul să fi considerat că acţiunea sa era singura posibilă pentru înlăturarea pericolului grav provocat de atacul material direct, imediat şi injust al victimei", proporţionalitate care în cauză există dacă se are în vedere "intensitatea atacului, obiectul cu care victima a atacat, de forţa şi posibilităţile inculpatului în raport cu cele ale victimei (inculpatul este în vârstă de 76 ani, iar victima în vârstă de 50 ani)".
Împotriva deciziei pronunţată de curtea de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita achitare a inculpatului, pentru infracţiunea reţinută în sarcina acestuia, deoarece în cauză, din materialul probator existent la dosar, nu se poate desprinde concluzia că acesta a acţionat în condiţiile legitimei apărări, cerinţele art. 44 alin. (2) C. pen., nefiind îndeplinite.
Sub acest aspect s-a solicitat casarea atât a deciziei instanţei de apel cât şi a hotărârii primei instanţe, înlăturarea prevederilor referitoare la legitima apărare şi condamnarea acestuia pentru infracţiunea de omor, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, care se justifică pe deplin.
În subsidiar, în cazul în care se va considera că totuşi dispoziţia de achitare a inculpatului este corectă, să se constate că instanţele, în mod greşit au dispus confiscarea de la acesta a cuţitului corp delict, deoarece în situaţia în care se va reţine existenţa legitimei apărări nu se mai poate dispune confiscarea cuţitului, întrucât nu mai există temerea că prin lăsarea lui la inculpat, acesta l-ar putea folosi din nou la săvârşirea de infracţiuni.
Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., pentru ca o faptă prevăzută de legea penală să fie săvârşită în stare de legitimă apărare, este necesar, printre altele, ca atacul, pentru a cărei înlăturare a fost comisă, să fie imediat. Din această cerinţă rezultă faptul că săvârşirea faptei trebuie să se producă între momentul în care atacul a devenit iminent şi momentul epuizării lui.
Prin urmare dacă atacul nu era iminent, ci numai presupus a se produce, existenţa legitimei apărări este exclusă, deoarece în asemenea situaţii nu se mai poate vorbi nici de necesitatea înlăturării acesteia şi cu atât mai puţin de existenţa unui pericol pentru persoana care a săvârşit fapta.
În afară de faptul ca atacul să fie iminent, o altă condiţie pentru ca acesta să poată fi considerat efectuat, în condiţiile art. 44 alin. (2) C. pen., se mai cere să fie imediat, prin caracterul imediat al atacului înţelegându-se atacul în desfăşurare provenit din partea victimei, situaţie în care inculpatul lipsit de orice posibilitate de apărare, este nevoit să comită o faptă, prevăzută de legea penală pentru a-şi salva viaţa.
În speţă se constată că aceste cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească atacul, iminenţa şi caracterul imediat, nu sunt îndeplinite.
Din situaţia de fapt rezultă că după ce victima l-a văzut pe inculpat l-a înjurat, situaţie care se întâmpla des între ei şi mai ales în cazul în care se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pentru că l-a văzut înarmat cu un cuţit, dar şi pentru a evita un eventual conflict violent, inculpatul s-a refugiat într-o magazie de alimente, închizând uşa de acces pe care a blocat-o, prin forţa sa.
În aceste împrejurări, victima s-a deplasat către locul în care se afla inculpatul, încetând să pătrundă în magazie, fiind deci preocupat de posibilitatea de a deschide uşa. În timp ce victima împingea uşa, acţiune care nu poate fi considerată drept un atac, în sensul art. 44 alin. (2) C. pen., inculpatul, presupunând că nu va mai putea face faţă forţei victimei, lucru care s-a şi întâmplat în parte, s-a înarmat cu un cuţit ce se afla pe o masă din apropiere.
De remarcat faptul că inculpatul s-a înarmat deliberat cu acel cuţit şi pentru a reacţiona violent asupra victimei, deoarece, preocuparea lui nu a mai fost de a opune forţa pentru menţinerea uşii închisă.
În acest sens este elocventă manevra pe care a făcut-o şi anume, a luat cu mâna stângă cuţitul, care se afla pe masă, pe care apoi l-a trecut în mâna dreaptă, iar în momentul în care victima a reuşit să deschidă parţial uşa, dar fără să-l fi atacat, deci când victima se afla încă cu mâinile pe uşă, împrejurare reieşită din situaţia de fapt, inculpatul i-a aplicat o lovitură în zona pieptului, lovitură care interesând inima i-a cauzat moartea. În aceste condiţii încercarea victimei de a pătrunde în încăperea în care se afla inculpatul, nu poate fi asimilată drept un atac în sensul art. 44 alin. (2) C. pen.
Pentru ca în cauză să fi existat legitima apărare era necesar să se stabilească faptul că victima a atacat pe inculpat direct cu cuţitul şi în această situaţie, ne mai având altă posibilitate de a-şi salva viaţa a lovit şi el pe aceasta. Cum victima nu a exercitat nici o acţiune cu cuţitul asupra inculpatului, reacţia acestuia din urmă era nejustificată, deoarece atacul nu se afla în desfăşurare şi cu atât mai puţin, iminent.
Prin urmare atacul săvârşit de victimă neavând nici caracterul de iminenţă nici pe cel imediat riposta inculpatului s-a aflat în afara protecţiei legii, iar înlăturarea răspunderii sale pe temeiul existenţei legitimei apărări este exclusă.
În consecinţă, în cauză nefiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, urmează a se constata că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., text de lege în temeiul căruia se va dispune condamnarea sa.
În schimb este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi anume existenţa unei puternice tulburări în care inculpatul s-a aflat în momentul săvârşirii faptei, întregul mod de a se comporta al victimei justificând reţinerea ei în favoarea acestuia.
Întrucât fapta a fost comisă, aşa cum s-a arătat, în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., în cauză se face şi aplicarea acestui text de lege.
La aplicarea şi stabilirea pedepsei se va avea în vedere, pe lângă pericolul social al faptei, împrejurările în care aceasta a fost comisă, starea de provocare gravă, şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este în vârstă, nu are antecedente penale, iar anterior a avut o conduită apreciată pozitivă în comunitatea din care face parte.
Se apreciază că aplicarea unei pedepse situată la limita minimă a textelor de lege aplicabile în cauză, este în măsură să realizeze prevederile art. 52 C. pen.
Pe durata executării pedepsei se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
De asemenea, inculpatului, pe lângă pedeapsa privativă de libertate, se va aplica şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, care este obligatorie.
Având în vedere faptul că inculpatul a fost arestat preventiv în prezenta cauză din pedeapsa ce se va aplica se va deduce această perioadă.
În ce priveşte critica privind greşita confiscare de la inculpat a cuţitului corp delict, având în vedere că se va dispune condamnarea acestuia, urmează a se constata că a rămas fără obiect, menţinerea ei devenind oportună.
Întrucât condamnarea inculpatului survine la instanţa de recurs, acesta urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare care au fost efectuate în cursul urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei penale nr. 585 din 12 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe intimatul inculpat S.F.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 542 din 1 septembrie 2003 a Tribunalului Dolj, numai cu privire la dispoziţia de achitare a inculpatului, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., cu referire la art. 44 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., dispoziţie pe care o înlătură.
În baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) din acelaşi cod, cu referire la art. 76 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 30 decembrie 2002, până la punerea efectivă în libertate.
Obligă pe intimatul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.000.000 lei, ocazionate în faza de urmărire penală.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1474/2004. Penal. Art.208 alin.1 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1476/2004. Penal. Art.215 alin.2,3 c.pen.... → |
|---|
