ICCJ. Decizia nr. 1473/2004. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1473/2004
Dosar nr. 5215/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 282 din 14 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Dolj, s-a dispus schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. b) C. pen. şi art. 1491 din Legea nr. 187/2000 şi condamnarea inculpatului C.N. la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Conform prevederilor art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a constatat graţiată în întregime şi condiţionat pedeapsa aplicată.
S-a constatat executată din pedeapsă perioada de la 20 martie la 7 iunie 2002.
S-a luat act că Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat inculpatul la 1.450.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, în baza probelor administrate, a reţinut următoarele:
În ziua de 14 februarie 2000, inculpatul C.N., aflat sub influenţa alcoolului a avut o dispută verbală cu mama sa, partea vătămată C.M., pe care a lovit-o cu coada unei biţusti, peste braţe, coapse şi în zona capului, trântind-o la pământ, unde a continuat să-i aplice lovituri peste cap şi corp, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale.
Leziunile suferite de partea vătămată sub forma unor traumatisme acute deschise, plăgi contuze şi fracturi depolice falangă şi cubitul stâng şi drept, nu au pus în primejdie viaţa victimei, actul medico-legal, aşa cum a fost completat ulterior, concluzionând că leziunile situate la nivelul antebraţelor pot fi apreciate ca leziuni de autoapărare, fără a se exclude posibilitatea producerii acestora prin lovire în timp ce braţele erau poziţionate de-a lungul trupului.
Reţinând că leziunile cele mai grave, respectiv fracturile de cubitul stâng şi drept au fost produse de către inculpat prin aplicarea de lovituri cu coada unei biţusti, în timp ce partea vătămată îşi apăra cu braţele zona feselor, prima instanţă a apreciat că inculpatul nu a avut intenţia de a ucide şi pe cale de consecinţă a schimbat încadrarea juridică din tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în aceea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.
În rezolvarea laturii civile a procesului, prima instanţă a luat act că Spitalul Clinic nr. 1 Craiova şi partea vătămată C.M. nu au solicitat despăgubiri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, constând în aceea că printr-o apreciere greşită a probatoriilor administrate s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., în aceea prevăzută de art. 181 C. pen., deşi intenţia de a ucide a inculpatului era pe deplin dovedită, prima instanţă realizând o individualizare greşită a pedepsei şi a omis soluţionarea laturii civile a procesului.
Prin Decizia penală nr. 451 din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, desfiinţând sentinţa penală nr. 282 din 14 aprilie 2003 a Tribunalului Dolj.
În baza art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N. la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Conform prevederilor art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A dedus din pedeapsă prevenţia executată de la 20 martie 2002 la 7 iunie 2002.
A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţionarea laturii civile şi obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare.
A obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 700.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.N., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate pentru motivul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi, rejudecând, reducerea pedepsei.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată următoarele:
Instanţa de apel a reţinut corecta încadrare juridică a faptei săvârşită de inculpatul C.N. în tentativă la infracţiunea de omor calificat, stabilind o pedeapsă corespunzătoare acestei încadrări.
Referitor la motivul de recurs formulat de inculpat şi care vizează reducerea pedepsei, Curtea apreciază că la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi dispoziţiile părţii generale a codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a aceluiaşi cod, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În acest sens, s-a reţinut că inculpatul nu are antecedente penale şi a avut o atitudine procesuală sinceră.
Pe de altă parte, s-au avut în vedere multitudinea loviturilor aplicate, intensitatea acestora, cât şi zonele vizate (capul şi corpul victimei), consecinţele produse asupra sănătăţii victimei, gradul de rudenie dintre părţi, care de altfel s-au şi împăcat.
Aşa încât, pedeapsa aplicată inculpatului este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen., motiv pentru care recursul formulat de inculpat apare ca fiind neîntemeiat şi nu poate fi primit.
Faţă de aceste considerente, urmează ca, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat ca nefondat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 până la 7 iunie 2002.
În baza prevederilor art. 192 C. proc. pen., va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N. împotriva deciziei penale nr. 451 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 20 martie 2002 până la 7 iunie 2002.
Obligă pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1472/2004. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1474/2004. Penal. Art.208 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
