ICCJ. Decizia nr. 1508/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1508/2004
Dosar nr. 601/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291 din 17 noiembrie 2003, Tribunalul Alba a respins cererea formulată de condamnatul A.F.A., privind întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 14/1999 a Tribunalului Sibiu.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat să plătească statului suma de 3.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Condamnatul prin cererea sa a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi 2 luni închisoare, întrucât afecţiunile de care suferă îl pun în imposibilitatea de a executa pedeapsa, în regim de detenţie.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a stabilit că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 453 lit. a) şi art. 455 C. proc. pen., deoarece afecţiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel, condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând desfiinţarea acesteia şi, în rejudecare, să-i fie admisă cererea de întrerupere a executării, aşa cum a fost formulată, iniţial.
În motivare, condamnatul arată că în reţeaua sanitară a D.G.P., nu beneficiază de un tratament medical corespunzător, iar afecţiunile de care suferă se agravează continuu.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia penală nr. 9/ A din 13 ianuarie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata către stat a cheltuielilor judiciare, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, care se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut că raportul de expertiză medicală, efectuat în cauză, a constatat afecţiunile de care suferă condamnatul şi a concluzionat că acestea pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul care a reiterat susţinerile, în sensul că afecţiunile de care suferă nu pot fi tratate în reţeaua D.G.P. şi în consecinţă face imposibilă executarea pedepsei.
Critica va fi examinată de Curte prin prisma cazului de casare înscris în art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se că este fondată, instanţele făcând în speţă o greşită aplicare a legii, prin neexaminarea competentă a cererii formulate.
Astfel, atât prin cererea iniţială, cât şi prin cererile ulterioare, condamnatul a indicat, iar raportul medico legal a confirmat, că suferă de cardiopatie ischemică cronică, cu sechele post infarct miocardic antero septal şi inferior, angor pectoris clasa IV, cardiomiopatie dilatativă, stent pe artera coronară dreaptă şi colesteroloză veziculară, afecţiuni care trebuiau examinate de un medic de specialitate, respectiv, chirurg cardiovascular, care, în cunoştinţă de cauză, se putea pronunţa, asupra unei intervenţii chirurgicale şi, ca urmare a posibilităţii sau imposibilităţii întreruperii executării pedepsei.
Or, observând raportul de expertiză medico-legală nr. A.5/6128/2003 din 21 iulie 2003, se constată că din comisia ce a întocmit acest raport nu a făcut parte şi un medic chirurg cardiovascular, participarea acestuia fiind esenţială, în raport de natura afecţiunilor indicate de condamnat şi de eventualitatea necesităţii efectuării unei intervenţii chirurgicale.
Desigur, în atare situaţie se impune refacerea expertizei medico legale, prin examinarea condamnatului şi a actelor medico-legale şi de către un medic chirurg cardiovascular, după care, expertiza va concluziona asupra stării de sănătate a inculpatului, cu menţiunea dacă aceasta face imposibilă executarea pedepsei, în condiţiile art. 453 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 455 din acelaşi cod.
Aşa fiind, în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul condamnatului se va admite, se vor casa hotărârile atacate şi cauza se va trimite, pentru rejudecare, la Tribunalul Alba, pentru refacerea expertizei medico legale în sensul celor de mai sus.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul A.F.A. împotriva deciziei penale nr. 9/ A din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 291 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Alba.
Trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Alba.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 200.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1501/2004. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 151/2004. Penal → |
|---|
