ICCJ. Decizia nr. 151/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 151/2004
Dosar nr. 3661/2003
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 456 din 19 mai 2003 a condamnat pe inculpaţii:
1. I.P. la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi la 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 3 ani.
2. I.F. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,14 gr. heroină în amestec cu cofeină.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi dedusă prevenţia de la 31 iulie 2002 la zi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ziua de 30 iulie 2002, orele 20,00, ofiţeri din cadrul D.G.P.M.B., secţia 5 poliţie, aflaţi în misiune ordonată privind depistarea persoanelor consumatoare de substanţe stupefiante, au observat doi tineri, identificaţi ulterior, martorii Ş.M. şi C.I. intrând în blocul nr. 36 din Aleea Livezilor sector 5.
După 15 minute poliţiştii au pătruns în apartamentul nr. 157, unde intraseră cei doi martori, moment în care inculpata I.F. a luat de pe masă, un pachet din celofan pe care l-a aruncat pe fereastră.
La percheziţia domiciliară, s-a găsit pe masă un pachet de ţigări, în care se aflau 2 punguţe din celofan ce conţineau heroină, 2 seringi hipodermice, o fiolă din sticlă spartă cu humă de arsură şi o pungă de plastic ce conţinea folii din plastic de formă rotundă cu diametru de 5 cm şi o pudră de culoare maro.
Pe punga din celofan aruncată de inculpată, pe fereastră, s-au depistat urme de heroină.
Inculpatul I.P. a declarat că este consumator de heroină şi a negat că este traficant de stupefiante.
Inculpata I.F. a declarat că a confecţionat foliile rotunde din celofan urmând să pună în ele „humă", să le vândă, iar cu banii obţinuţi să-i cumpere concubinului său I.P. heroină, negând faptul că a aruncat punga din celofan pe fereastră.
Martora Ş.M., a declarat că este consumatoare de heroină şi că în ziua respectivă, însoţită de concubinul său C.I., au mers în Aleea Livezilor cu intenţia de a procura heroină de la P. şi F.
Intraţi în locuinţa inculpaţilor au constatat prezenţa a altor două persoane, un bărbat şi o femeie, care au plecat imediat, însă femeia a revenit cu un pacheţel de celofan pe care i l-a dat inculpatei.
Martora a mai declarat că, I.C., a negociat cu inculpatul ca în schimbul câtorva doze de heroină să-i dea un telefon mobil, timp în care inculpata tăia celofanul pentru a porţiona dozele, moment în care au pătruns în apartament poliţiştii.
Confruntat cu martorul C.I., inculpatul a negat faptul că ar fi traficant de droguri, însă a arătat că a fost de acord cu propunerea martorului că în schimbul telefonului mobil, să consume împreună, dozele de heroină procurate.
Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea sentinţei şi conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achitarea pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece aşa cum a recunoscut el este doar consumator de droguri.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 pedeapsă prea severă în raport de circumstanţele în care a fost comisă fapta şi circumstanţele personale.
Inculpata a criticat sentinţa ca nelegală şi a solicitat să fie achitată, deoarece din probele administrate nu rezultă vinovăţia sa, în momentul descinderii organelor de poliţie fiind în propria locuinţă. În subsidiar, a cerut redozarea pedepsei având în vedere că nu are antecedente penale.
Prin Decizia nr. 425/ A din 29 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins apelurile ca nefondate.
Împotriva acestor hotărâri, a declarat recurs, inculpatul care a cerut casarea lor şi achitarea pentru infracţiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece aşa cum a susţinut constant este doar consumator de heroină.
Recursul este nefondat.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au reţinut corect situaţia de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului pedeapsa cu respectarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ce priveşte criticile formulate, se constată că ele nu sunt întemeiate, instanţa de apel arătând în mod judicios care sunt considerentele pentru care nu au fost primite.
Fapta inculpatului de a negocia cu martorul C.I., ca în schimbul unui telefon mobil să le dea acestuia şi martorei Ş.M. heroină, constituie infracţiunea de trafic de stupefiante prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
În confruntarea dintre inculpat şi Ş.M., martora a arătat că în mai multe rânduri a cumpărat de la inculpat heroină.
De altfel, aşa cum corect au reţinut instanţele, prezenţa celor doi indivizi femeia şi bărbatul în casa inculpaţilor care au plecat imediat, însă femeia s-a reîntors şi i-a dat inculpatei o pungă din celofan, heroină şi foliile de celofan găsite în casă, demonstrează că aceştia, chiar dacă inculpatul era şi consumator de droguri, se ocupau şi de vânzarea de heroină.
Pentru considerentele arătate, având în vedere faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat în cauză este nefondat şi a fi respins ca atare.
Conform art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 iulie 2002 la pronunţare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.P. împotriva deciziei penale nr. 425 din 29 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 31 iulie 2002 până la 13 ianuarie 2004.
Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1508/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1520/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
