ICCJ. Decizia nr. 1529/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1529/2004
Dosar nr. 489/2004
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 830/2003, Tribunalul, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul-condamnat, a dispus întreruperea pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 518 din 21 septembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3145 din 15 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie pe o durată de 3 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În motivarea soluţiei, Tribunalul reţine faptul că există riscul ca familia condamnatului să rămână fără locuinţă, aflată într-o stare avansată de deteriorare şi fără mijloacele necesare pentru trai, mai ales în perioada sezonului rece care sporeşte, o dată în plus, greutăţile pe care le întâmpină aceasta. În acelaşi sens, a mai avut în vedere că mama condamnatului prezintă mai multe afecţiuni care o împiedică să rezolve această situaţie ce ar putea avea consecinţe grave pentru întreaga familie şi, în acelaşi timp, are nevoie de ajutor moral, dar şi material pe care i-l poate acorda numai fiul său, aflat în executarea pedepsei închisorii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul că în mod greşit s-a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate inculpatului atâta timp cât împrejurările reţinute prin referatul de anchetă socială nu sunt sprijinite de alte probe, nu sunt de natură a produce consecinţe iremediabile asupra sănătăţii sau vieţii condamnatului sau a familiei lui şi sunt preexistente arestării acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul parchetului, a casat sentinţa şi rejudecând, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.M.
S-a reţinut că fără a se pune la îndoială starea sănătăţii mamei condamnatului, situaţia materială grea şi starea precară a locuinţei, totuşi aceste împrejurări sunt preexistente arestării acestuia şi nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
S-a mai reţinut că până la data arestării care a avut loc în 1999 condamnatul nu a putut remedia situaţia mamei sale, iar în cei 5 ani de când se află în detenţie starea de fapt s-a menţinut neschimbată.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei primei instanţe prin care i-a fost admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acestei pedepse ar avea consecinţe grave pentru condamnat şi familia acestuia.
În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Revenind la cauză, se constată din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Dragomireşti Vale că situaţia menţionată de condamnat în cererea sa corespunde realităţii şi anume starea de boală a mamei sale, condiţiile precare de trai, starea de degradare a imobilului aparţinând familiei.
Cu toate acestea, este însă de observat că situaţia respectivă este preexistentă condamnării şi arestării inculpatului şi nu ar putea fi ameliorată prin prezenţa acestuia, care în cele maximum 3 luni de întrerupere a pedepsei nu ar fi în măsură să rezolve problemele familiei sale.
Aşa fiind, în mod corect a apreciat instanţa de apel atunci când rejudecând cauza, a respins cererea condamnatului, astfel că recursul îndreptat împotriva deciziei acestei instanţe apare ca nefondat şi va fi respins ca atare conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei nr. 4 din 9 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1528/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1530/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
