ICCJ. Decizia nr. 1528/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1528/2004
Dosar nr. 3096/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 34 din 5 februarie 2003, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul F.R.N. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) lit. a), e), i) şi g) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat, în solidar, cu partea responsabilă civilmente V.E. şi respectiv cu inculpatul S.N. (condamnat în aceeaşi cauză) la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
A fost menţinut sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor părţii responsabile civilmente V.E.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În perioada 27 noiembrie1999 – 25 decembrie 1999, pe timpul nopţii, împreună cu o altă persoană şi o dată cu un minor, inculpatul F.R. a sustras, prin efracţie diverse bunuri dintr-o librărie, o farmacie şi trei magazine, în valoare totală de 56.828.000 lei.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia penală nr. 177/A/2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat aplicarea art. 81 şi art. 82 C. pen.
Recursul inculpatului este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Totodată, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat furtul calificat (a sustras noaptea, prin escaladare şi efracţie, bunuri din incinta unei farmacii, a unei librării şi a patru magazine), şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului (anterior a fost internat într-un centru de reeducare), instanţele au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, apreciind în mod corect, că aceasta îşi poate realiza scopul numai prin executarea ei în regim privativ de libertate.
Nefiind alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu urmează ca recursul inculpatului F.R.N. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul F.R.N. împotriva deciziei nr. 177 din 22 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.500.000 lei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1529/2004. Penal. într.exec.ped. Recurs → |
|---|
