ICCJ. Decizia nr. 1538/2004. Penal. încheiere. Recurs

Decizii penale ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1538/2004

Dosar nr. 1219/2004

Şedinţa publică din 19 martie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 2 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în complet specializat anticorupţie, a luat în discuţie pentru soluţionare, în primă instanţă, cauza penală privind pe inculpaţii P.C., deţinut în Spitalul Penitenciar Colibaşi şi G.N., domiciliat în comuna Bălceşti, judeţul Vâlcea, trimişi în judecată, prin Rechizitoriul P.N.A., secţia de Combatere a Corupţiei nr. 241/P/2003, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută şi pedepsită de art. 257 C. pen., raportat la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, privind pe primul inculpat şi, respectiv, pentru art. 26, raportat la art. 257 C. pen., raportat la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, pentru cel de-al doilea inculpat.

În şedinţă, constatându-se că dosarul nu este în stare de judecată, cauza impunându-se a fi amânată, în vederea admiterii unor cereri ale inculpaţilor şi a audierii unor martori ai cauzei, s-a pus în discuţia părţilor, existenţa temeiurilor pentru menţinerea, în continuare, a arestării preventive a inculpatului P.C.

Prin încheierea din 2 martie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, în baza art. 300², raportat la art. 160^b alin. (3) C. proc. pen., constatând că se menţin temeiurile care au determinat luarea măsurii, a menţinut arestarea preventivă a inculpatului P.C.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

Inculpatul, prin apărătorul său, asigurat din oficiu, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond, revocarea măsurii arestării preventive dispuse în cauză şi punerea deîndată, în libertate, a inculpatului.

Apărătorul inculpatului a susţinut că arestarea inculpatului este lipsită de temeinicie şi că, de fapt, infracţiunile care i se impută inculpatului, nu sunt dovedite, încât lăsarea sa în libertate, nu prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, aşa cum cer dispoziţiile art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Recursul este nefondat.

Contrar susţinerilor apărării inculpatului, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi în prezent.

Din actul de inculpare, rezultă că inculpatul P.C., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bălceşti, în această calitate, în perioada aprilie-noiembrie 2003, ar fi pretins, prin intermediul lui G.N., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă judecătorii de la Judecătoria Bălceşti, în favoarea inculpatului R.S.R., suma de 1.300 Euro, iar de la C.M., suma de 400 Euro, în cazul ultimului, pentru a dispune neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 182 C. pen.

Măsura arestării inculpatului a fost luată fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. şi cea prevăzută de art. 148 alin. (1) lit. h) din acelaşi cod, în sensul că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii celor două infracţiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.

Indiciile temeinice cu privire la presupusa săvârşire a faptelor penale de către inculpat, aşa cum au fost descrise în rechizitoriu, sunt conţinute în denunţul şi declaraţiile lui R.S.R., procesul-verbal de constatare, declaraţiile martorilor şi înregistrările convorbirilor telefonice ataşate şi transcrise la dosar.

În ce priveşte condiţia referitoare la necesitarea existenţei unui pericol social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării inculpatului în stare de libertate, este îndeplinită, rezultând din rezonanţa deosebită, nefavorabilă justiţiei, pe care ar avea-o, o astfel de măsură, în opinia publică.

În raport de cele arătate, este evident că, hotărârea atacată este temeinică şi legală, încât, Înalta Curte va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva încheierii de şedinţă din 2 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, pronunţată în dosarul nr. 5633/2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.