ICCJ. Decizia nr. 1543/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1543/2004
Dosar nr. 560/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 409 din 6 noiembrie 2003, Tribunalul Bacău i-a condamnat pe inculpaţii minori: C.C.C. şi I.I. la câte 4 ani închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi pe inculpatul major U.M.I. la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că în noaptea de 16 spre 17 mai 1993 inculpaţii, în stare de ebrietate, i-au aplicat lui D.L. mai multe lovituri în cap şi în alte zone ale corpului, cu bâte şi alte instrumente contondente, provocându-i leziuni grave care i-au pus acestuia viaţa în primejdie.
Din raportul medico-legal rezultă că victima a suferit un traumatism cranio-cerebral acut cu multiple plăgi contuze epicraniene, fracturi multiple de calotă şi bază de craniu, contuzie cerebrală gravă, fractură de mandibulă, fractură de arc axilar, fractură stiloidă radială cu deplasare, leziuni pentru vindecarea cărora victima a avut nevoie de 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Prin Decizia penală nr. 7 din 13 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii C.C., I.I. şi U.M.I., care au solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei şi, în fond, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 C. pen., iar în subsidiar, micşorarea pedepselor în raport cu circumstanţele lor personale.
Recursul nu este fondat.
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpaţii, în stare de ebrietate, l-au agresat pe D.L. fără motiv, după ce mai înainte îi agresaseră pe D.M. şi pe V.P., tot fără motiv, iar inculpatul I.I. afirmase că va omorî pe oricine va întâlni în cale şi le propusese celorlalţi doi inculpaţi să facă la fel. Pentru a-şi realiza scopul, inculpatul s-a înarmat cu o furcă, luată de la martora C.A. şi a mai luat de la aceasta două bâte pentru inculpaţii C.C. şi U.M.I.
Intenţia inculpaţilor de a-l ucide pe D.L. rezultă cu certitudine din violenţa deosebită cu care l-au lovit, din numărul şi din intensitatea loviturilor pe care i le-a aplicat, ca şi din lovirea repetată şi insistentă a zonei capului victimei.
În raport cu modul în care au acţionat inculpaţi şi cu urmările grave ale faptei lor, se constată că instanţele au încadrat corect această faptă în tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., neexistând temeiuri să se dispună schimbarea încadrării juridice a infracţiunii în prevederile art. 182 C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpaţilor, se constată că aceasta corespunde criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), instanţa ţinând seama de pericolul deosebit de ridicat al infracţiunii comise, astfel că, nu este cazul să se dispună reducerea pedepsei.
În consecinţă, recursurile inculpaţilor vor fi respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I.I., C.C.C. şi U.M.I. împotriva deciziei penale nr. 7 din 13 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 21 mai 2003 la 19 martie 2004.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1542/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1547/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs → |
|---|
