ICCJ. Decizia nr. 1542/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1542/2004
Dosar nr. 627/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 126 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi, pronunţată în dosarul nr. 787/2003, inculpatul P.D. la pedeapsa de 20 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a fost computată arestarea preventivă de la data de 31 iulie 2003 la zi.
S-a făcut aplicarea art. 67 C. pen.
S-a luat act că partea vătămată N.V.O. nu se constituie parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, pe baza probelor administrate că, inculpatul la data de 30 iunie 2003, aflându-se în stare de ebrietate, i-a aplicat numeroase lovituri, la întâmplare, peste tot corpul, numitei N.G., provocându-i multiple şi grave leziuni traumatice soldate cu decesul.
S-a reţinut că inculpatul a început agresiunea în curtea locuinţei sale şi a continuat pe stradă, în faţa casei, lăsând victima căzută într-un şanţ de pe marginea drumului, în prezenţa mai multor persoane.
Împotriva acestei sentinţe penale, inculpatul P.D. a declarat apel, pe care nu l-a motivat în scris.
La dezbateri, avocatul din oficiu al inculpatului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi în fond, reducerea pedepsei care este prea mare în raport cu atitudinea sinceră a inculpatului.
Prin Decizia nr. 26/ A din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi a dedus arestarea preventivă de la 31 iulie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare.
Curtea de apel a apreciat că la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere pericolul social sporit al infracţiunii săvârşite şi persoana inculpatului, astfel încât pedeapsa stabilită este judicioasă.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care, în primul rând a susţinut că instanţele au făcut o încadrare juridică greşită, fapta comisă fiind cea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., iar în al doilea rând, la individualizarea pedepsei nu s-au avut în vedere circumstanţele personale.
Curtea, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată următoarele:
În ceea ce priveşte primul motiv de casare invocat de recurent, prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., greşita încadrare juridică, Curtea consideră că este neîntemeiat, instanţa reţinând în raport de situaţia de fapt existentă o încadrare juridică corectă, în sensul că şi sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat în forma prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen.
Referitor la al doilea motiv de casare invocat de recurent, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., greşita individualizare a pedepsei, Curtea consideră că este întemeiat.
La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa trebuia să aibă în vedere gradul de pericol social al infracţiunii comise, persoana infractorului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Sub aspectul circumstanţelor personale este de observat că inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră pe tot parcursul procesului, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi a avut o comportare bună până la data comiterii infracţiunii.
Având în vedere această situaţie, Curtea apreciază că motivul de recurs invocat de recurent este întemeiat, astfel că urmează ca în conformitate cu art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să admită recursul declarat, să caseze Decizia nr. 26/ A din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi sentinţa penală nr. 126 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi şi să reducă pedeapsa aplicată în raport de criteriile de individualizare menţionate mai sus.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D. împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 126 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Călăraşi, numai cu privire la cuantumul pedepsei principale aplicate pe care o reduce de la 20 ani închisoare la 17 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 31 iulie 2003 la 19 martie 2004.
Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2004. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1543/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... → |
|---|
