ICCJ. Decizia nr. 1547/2004. Penal. Art.197, 211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1547/2004
Dosar nr. 695/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 671 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Constanţa l-a condamnat pe inculpatul I.S.V. la: 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la 10 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., instanţa a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
De asemenea, instanţa a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de 224 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1132 din 20 noiembrie 2001 a Judecătoriei Petroşani şi contopirea acestui rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în cauza de faţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pentru această sentinţă, instanţa a reţinut în fapt că la data de 17 august 2003, inculpatul a pătruns în locuinţa părţii vătămate H.N. din municipiul Constanţa, sub pretextul că intenţionează să cumpere apartamentul locuit de aceasta şi, prin violenţă şi ameninţare cu moartea, a constrâns-o să întreţină cu el raporturi sexuale, după care i-a sustras lănţişorul de aur de la gât, un alt lănţişor şi suma de 4.000.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 9 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs inculpatul care a solicitat reducerea pedepsei, în raport cu pericolul real al faptei şi cu circumstanţele sale personale.
Recursul nu este fondat.
La stabilirea pedepsei aplicată inculpatului I.S.V., instanţa de apel a ţinut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea comisă de acesta, de pericolul ridicat al faptei, de împrejurarea că inculpatul este recidivist, precum şi de celelalte criterii de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând temeiuri să se reducă pedeapsa în modul cerut de inculpatul recurent.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins, ca nefondat, cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.S.V. împotriva deciziei penale nr. 9/ P din 20 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Constanţa.
Deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 30 martie 2003 la 19 martie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1543/2004. Penal. Art.20, 174, 175 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 1549/2004. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
