ICCJ. Decizia nr. 1579/2004. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1579/2004
Dosar nr. 1480/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 05 martie 2004, pronunţată în dosar nr. 588/2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în temeiul art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului B.A., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că analizând temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat s-a constatat că acestea subzistă în prezent şi impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
În plus s-a avut în vedere împrejurarea că din probele administrate până în prezent, în cauză sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar circumstanţele reale şi personale ale inculpatului impun menţinerea măsurii preventive dispuse.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o pentru greşita menţinere, în opinia sa, a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis în cauză, se constată că temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., respectiv starea de recidivă a inculpatului şi faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată este mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus arătate, se constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele imputate, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie urmează a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi va fi respins ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.A. împotriva încheierii din 5 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 588/2004.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1571/2004. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1581/2004. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
