ICCJ. Decizia nr. 1568/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.1568/2004

Dosar nr. 5759/2003

Şedinţa publică din 19 martie 2004

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 293 din 23 octombrie 2003, Tribunalul Botoşani l-a condamnat pe inculpatul L.S. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), c), d) şi e) C. pen., pe o durată de 10 ani pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. b) C. pen.

A mai fost obligat inculpatul la plata sumei de 20 milioane lei despăgubiri civile, către partea civilă L.B.M.

Potrivit art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat corpurile delicte, respectiv un ciocan, un cuţit şi un butuc yală.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Familia L.W. şi L.M. a locuit în Botoşani, într-un apartament aflat la parterul blocului, compus din 3 camere, bucătărie şi baie, semidecomandat.

Aceştia au avut 4 fete: L.M. 23 ani, căsătorită, L.B.M., 22 ani, L.L., 18 ani şi L.G. 15 ani.

Familia a mai avut şi 4 băieţi, L.S.V., plecat de 5 ani în SUA, L.I.I., plecat de un an în SUA şi L.V. de 17 ani. L.L., L.G. şi L.V. locuiau împreună cu mama lor L.M. Împreună cu aceştia locuia şi familia inculpatului L.E., soţie, M.I., fiica de 3 ani, D.S., fiu în etate de 2 ani şi E.N. fiică de 8 luni. În afară de L.S., care este de religie ortodoxă, ceilalţi membri ai familiei au fost de religie penticostali de ziua a şaptea, care după executarea unei pedepse privative de libertate, în anul 1998 a trecut la religia penticostală. Având în vedere că L.W. consuma băuturi alcoolice cu cca. 5 ani în urmă, acesta s-a despărţit în fapt de soţia sa, L.M., care a rămas în apartament, iar L.W. a plecat la părinţii săi în judeţul Galaţi. În anul 2001 acesta a revenit şi a lucrat ca cioban la mai mulţi crescători de animale din satele Roşiori, Hudum şi Manoleşti Vale. În tot acest timp a locuit la cetăţenii la care lucra, cu excepţia perioadei 16 iulie-2 septembrie 2002, când a locuit cu familia, însă fără a avea cheie de la apartament. Întrucât tatăl inculpatului a continuat să consume băuturi alcoolice şi nu a trecut la religia penticostală, la data de 2 septembrie 2002, soţia i-a spus acestuia să nu mai vină acasă, motiv pentru care acesta a locuit la B.V.R.

În iarna anului 2002, inculpatul nu a mai frecventat manifestările de cult penticostal, lăsându-se de pocăinţă. A început să frecventeze localuri de alimentaţie publică, să consume băuturi alcoolice şi să meargă la discotecă sau alte locuri de distracţie.

Familia inculpatului a aflat de acest lucru, astfel că între L.S., mamă, surori şi fraţi s-a instalat o stare tensionată. În vara anului 2002, acesta s-a certat cu mama sa, ameninţând-o cu cuţitul. În mai multe rânduri, mama acestuia i-a cerut inculpatului şi soţiei sale să părăsească apartamentul.

În ziua de 21 septembrie 2002, în jurul prânzului, L.M. le-a spus soţilor L.S. şi L.E. să plece. Astfel, soţia inculpatului a luat fetiţa de 8 luni E.N. şi a plecat la părinţii săi O.N. şi O.V., din satul şi comuna Roma, jud. Botoşani, luând asupra ei şi cheia apartamentului. În apartament a rămas L.S., care dormea în sufragerie, iar cei doi copii ai acestuia M.I. şi D.S., L.V. dormeau în primul dormitor după sufragerie. Trecerea se făcea prin primul dormitor, în care se aflau paturi. Pe patul din stânga dormeau L.M., la margine şi L.G. la perete. În patul aflat sub geam dormea L.L. În seara de 21 septembrie 2002, orele 20,00, inculpatul a sunat-o pe P.C.M. de la telefonul din casă al mamei sale, fixând o întâlnire. Acesta a cunoscut-o în luna august 2002, la Festivalul Berii, printr-o cunoştinţă, respectiv prin A.E. Inculpatul s-a recomandat ca fiind M.S., afirmând că are 25 ani. După ce a sunat-o pe P.C.M., cei doi s-au plimbat cca. o oră în părculeţul de lângă Primăria municipiului Botoşani, după care s-au despărţit, inculpatul conducând-o acasă.

Inculpatul, revenind acasă, s-a culcat în sufragerie împreună cu fiul său D.S. de 2 ani.

Între orele 1,00 – 2,00 inculpatul s-a trezit şi s-a hotărât să-şi omoare toată familia. Dintr-o debara a luat un ciocan, iar din bucătărie un cuţit cu mâner din aluminiu, toate luminile din apartament fiind stinse. Inculpatul a intrat în primul dormitor, unde dormea fratele său, L.V. Cu ciocanul i-a aplicat o lovitură puternică peste cap, în zona parietală stângă. Întrucât victima a început să horcăie, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri de cuţit în zona toracelui şi a gâtului. După decesul victimei, al cărui corp fusese acoperit cu o plapumă, inculpatul a revenit în sufragerie şi apoi în bucătărie, unde a fumat o ţigară.

După ce a şters cuţitul de sânge, înarmat şi cu ciocanul, inculpatul a deschis uşa celui de-al doilea dormitor, aplicându-i o lovitură puternică de ciocan peste cap mamei sale. În continuare inculpatul i-a aplicat o lovitură cu ciocanul peste cap lui L.G., provocându-i o plagă înfundată cu îndepărtare de conţinut osos în regiunea frontală dreaptă. Lui L.L. i-a aplicat mai lovituri cu ciocanul peste cap, producându-i o plagă cu înfundare în regiunea fronto-temporală dreaptă, o plagă în regiunea temporo-parietală stângă şi o fractură de bază etaj mijlociu stâng. În declaraţia dată la urmărirea penală, inculpatul a arătat că în acele împrejurări a luat minora, care încă dormea, şi a dus-o în sufragerie, după care s-a reîntors şi după ce le-a dezbrăcat de pantalonii de pijama şi chiloţi, pe surorile sale, L.G. şi L.L., ar fi întreţinut raporturi intime cu acestea, în timp ce victimele se aflau în agonie. Întrucât L.M. şi L.L. nu mureau, inculpatul le-a aplicat mai multe lovituri de cuţit pe faţa posterioară a hemitoracelui stâng, în regiunea latero-cervicală stângă, supraclaviculară dreaptă şi pe faţa anterioară hemitoracelui stâng lui L.L. şi regiunea latero-cervicală dreaptă la bază lui L.M.

Activitatea de suprimare a vieţii celor 4 victime a fost terminată în jurul orelor 4,30.

După ce s-a spălat de sânge şi s-a schimbat, de la telefonul din casă, la orele 6,00, inculpatul a sunat-o pe P.C.M., anunţând-o că în dimineaţa respectivă urma să-i facă o vizită. La uşa de intrare în primul dormitor de după sufragerie, inculpatul a scos mânerul şi şildurile, mânerul punându-l pe o vitrină din sufragerie, astfel ca cei doi inculpaţi minori să nu intre în dormitoarele în care se aflau cadavrele. Inculpatul a răscolit lucrurile din acele dormitoare, în căutarea de bani şi a cheii apartamentului. A declarat la urmărirea penală că sub perna de sub capul mamei sale a găsit cheia apartamentului şi suma de aproximativ 4 milioane lei, după care a plecat în oraş.

În dimineaţa zilei de 22 septembrie 2002, inculpatul a frecventat restaurantul K., iar în jurul orelor 8,30, a fost prezent în locuinţa lui P.C.M., căreia i-a oferit 3 trandafiri albi, invitând-o în oraş. Cei doi au mâncat la un restaurant din zona gării, după care s-au deplasat la Biserica „Sf. Petru şi Pavel" din acea zonă, unde inculpatul a aprins 9 lumânări. În jurul prânzului, inculpatul a revenit la domiciliu şi după ce a dat de mâncare celor doi copii, a sunat la părinţii soţiei, vorbind cu aceasta. În jurul orelor 14,00, inculpatul a fost în localitatea Roma la părinţii soţiei sale, pe care a invitat-o în Botoşani, pentru a lua ceilalţi doi copii şi a-i aduce la Roma. În momentul în care a intrat în sufragerie, fiica acesteia M.I., venea din cele 2 dormitoare, reuşind să ia mânerul de la clanţa uşii de pe vitrină şi să deschidă uşa dintre sufragerie şi primul dormitor.

Inculpatul a luat mânerul de la clanţa uşii, însă soţia acestuia i-a solicitat să i se permită să folosească baia, însă acesta a refuzat să-i deschidă uşa de la primul dormitor.

La insistenţele soţiei sale, acesta a închis uşa celui de-al doilea dormitor, a stat în picioare în faţa locului spre care era orientat capul cadavrului L.V., care era în întregime acoperit cu plapuma, şi i-a permis acesteia să meargă la baie. L.E., văzând manifestările inculpatului, precum şi lipsa membrilor din familie, a realizat că s-a întâmplat o mare nenorocire, sens în care a luat în mare gravă copii şi a plecat la o soră a ei, P.F., unde a dormit în noaptea de 22 septembrie 2002. În aceeaşi zi, respectiv 22 septembrie 2002, la ora 17,13, inculpatul a sunat-o din nou pe prietena sa P.C.M. de la telefonul părinţilor săi.

În noaptea de 22 septembrie 2002, acesta era cazat la Hotelul T., achitând suma de 300.000 lei. În noaptea de 24 septembrie 2002 s-a cazat la acelaşi hotel, pentru a achitat suma de 500.000 lei.

În ziua de 24 septembrie 2002, de la telefonul părinţilor inculpatului au fost apelate mai multe numere internaţionale în SUA. Aceste numere s-au repetat şi în zilele de 25, 26 şi 27 septembrie 2002, un telefon fiind dat şi în Grecia, unde inculpatul avea un văr şi unde intenţiona să meargă în ziua de 5 octombrie 2002.

În perioada 22-27 septembrie 2002, inculpatul s-a plimbat cu taxiul, a frecventat unităţi de alimentaţie publică şi discoteci în compania prietenei sale P.C.M., precum şi a martorilor A.E. şi A.D.

În dimineaţa de 27 septembrie 2002, R.M. l-a întrebat pe inculpat dacă nu au în casă sau la subsol vreun animal mort, întrucât a început să simtă un miros de cadavru, care ajunsese să fie insuportabil.

În aceeaşi zi, inculpatul s-a hotărât să scape de cadavre. S-a deplasat cu 2 sticle de plastic la staţia P.E.C.O., de unde a cumpărat 4 litri benzină, în jurul orelor 10,00, a revenit acasă, a luat cadavrul mamei, care l-a dus la baie, aşezându-l în cadă. Peste cadavru a stropit cu cca. 1 litru benzină, după care i-a dat foc. În momentul în care a început să ardă îmbrăcămintea cadavrului, a început să iasă fum. Temându-se ca vreun vecin să nu sesizeze pompierii, a dat drumul la apă în cadă, stingând ceea ce ardea, după care a deschis geamul celui de-al doilea dormitor, lăsând să iasă fumul afară.

În noaptea de 27 septembrie 2002 L.S. a fost împreună cu P.C.M. şi A.E. la discotecă, până în jurul orelor 3,00-3,30, când inculpatul le-a condus acasă, urmând să revină în jurul orelor 4,30.

În jurul orelor 6,00, inculpatul se deplasa împreună cu P.C.M. la Iaşi, cu autobuzul. În ziua de 30 septembrie 2002, inculpatul a sunat-o pe A.E., spunându-i să-şi ia paşaportul întrucât la 5 octombrie 2002, urmau să plece în Grecia.

În după amiaza de 1 octombrie 2002, în jurul orelor 18,00, inculpatul s-a reîntors de la Iaşi. În aceeaşi zi A.M. din Botoşani, a sunat la poliţie, sesizând că din apartamentul familiei L. emană un miros greu cadaveric.

În timp ce o echipă operativă efectua cercetări la faţa locului, inculpatul s-a deplasat cu un taxi la locuinţa martorei A.E., unde şi-a lăsat geanta de voiaj, după care a mers la barul L., unde au servit masa, după care s-a deplasat la discoteca de la Casa Sindicatelor, în jurul orei 23,00, inculpatul fiind identificat de către organele de poliţie şi condus pentru efectuarea de cercetări.

Cu prilejul cercetării la faţa locului, au fost identificate ciocanul şi cuţitul, care au fost folosite la suprimarea vieţii victimelor, cele două sticle cu benzină, de pe una din ele fiind ridicate impresiuni digitale, o fotografie decupată parţial, două înscrisuri, având conţinutul "E. vezi că ţi-am lăsat un bilet înăuntru" şi „E., dacă vii, spune-mi unde te găsesc, lasă-mi un bilet, că luni te-am căutat toată ziua, spune-mi unde stai ca să te iau. Pa, te iubesc, S.".

Cu prilejul percheziţiei corporale s-a ridicat de la inculpat şi cheile apartamentului.

Procedându-se la autopsia cadavrelor s-au constatat următoarele:

Moartea lui L.M. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acute, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură de boltă craniană şi dilacerare cerebrală consecutivă.

Leziunile traumatice cranio-cerebrale au putut fi produse prin loviri cu un corp dur, de formă pătrată (ciocan), iar partea latero-cervicală dreaptă, prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător.

S-a concluzionat că între leziuni şi moartea victimei există legătură cauzală directă, necondiţionată, moartea putând data din 22 septembrie 2002.

Moartea lui L.V. a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorie acută, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură temporală cu înfundare.

Fractura temporală stângă a putut fi produsă prin lovire cu un corp dur (ciocan), iar plaga de la nivelul hemitoracelui stâng prin lovire cu un obiect tăietor (înţepător). Leziunea sigură şi direct mortală a fost fractura temporală stângă.

Moartea lui L.L. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis cu fracturi craniene multiple şi a unui traumatism deschis hemitorace stâng cu plăci pulmonare.

Leziunile craniene constatate au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur (ciocan), iar cele toraco pulmonare prin loviri repetate cu un obiect tăietor-înţepător. Examenul genital efectuat a fost neconcludent, datorită stării de putrefacţie avansată.

Moartea lui L.G. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii acute, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, cu fractură cu înfundare frontală dreaptă. Leziunile au putut fi produse cu un corp dur (ciocan). Datorită stării de putrefacţie avansată, examenul genital nu a fost relevant.

La toate victimele, între leziunile descrise şi moartea acestora, există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, moartea putând data din 21 septembrie 2002.

Inculpatul a fost expertizat psihiatric, constatându-se că prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial; că păstrează capacitatea de apreciere critică, a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale, şi totodată are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru este cercetat.

Raportul de expertiză a fost avizat de comisia de avizare şi control de pe lângă I.M.L. Bucureşti.

În raport de expertiză psihiatrică, inculpatul motivează fapta, invocând faptul că familia sa făcea parte dintr-o sectă de penticostali şi din cauza ei nu putea să-şi cumpere un televizor sau să ceară un pahar şi că a făcut-o pentru „ca să mă eliberez de stres".

La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut fapta comisă precizând în declaraţiile sale în detaliu, activitatea sa infracţională din noaptea de 21 septembrie 2002, cu specificarea că nu le regretă.

Împotriva sentinţei, inculpatul a formulat apel, solicitând achitarea, întrucât nu a comis el fapta, indicându-l ca autor al crimei pe tatăl său.

Instanţa de control judiciar, prin Decizia penală nr. 340 din 24 noiembrie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Şi împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând în principal, achitarea sa, invocând prevederile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârşirea faptei.

În subsidiar, faţă de contradictorialitatea probatoriilor a cerut restituirea dosarului la parchet pentru completarea urmăririi penale, conform prevederilor art. 333 C. proc. pen.

Şi, în sfârşit, într-un subsidiar îndepărtat, reducerea pedepsei faţă de circumstanţele personale.

Examinând hotărârile atacate prin prisma cazului de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 şi 14 C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins, ca atare.

Din analiza probelor administrate, rezultă că instanţele au reţinut o situaţie de fapt certă, lămurită sub toate aspectele, care în final a condus la constatarea vinovăţiei inculpatului prin aprecierea probelor ori a unor situaţii colaterale (relaţiile tensionate dintre inculpat şi familia sa).

Instanţele s-au preocupat să lămurească împrejurări şi situaţii de natură a dovedi în mod indubitabil vinovăţia inculpatului, pentru săvârşirea unei infracţiuni deosebit de grave cu atât mai mult cu cât acesta, ulterior primelor declaraţii, a încercat să nege că ar fi comis omorurile.

La urmărirea penală inculpatul a recunoscut întru-totul şi fără regrete fapta comisă, relatând în detaliu activitatea sa infracţională din noaptea de 21 septembrie 2002. Ulterior, inculpatul a negat fapta, indicând drept autor al crimei pe tatăl său. În mod corect, însă s-a stabilit că această susţinere nu are relevanţă în cauză, atâta timp cât prin nici o probă administrată nu s-a făcut dovada că tatăl său s-ar fi aflat în acea noapte în locuinţă, acesta fiind plecat de la domiciliu de mai mult timp. Cu ocazia efectuării expertizei psihiatrice, inculpatul a recunoscut, de altfel, săvârşirea infracţiunii, susţinând că făcea parte dintr-o sectă de penticostali, care-i interzicea să-şi cumpere televizor sau consumul de băuturi şi că „a făcut-o pentru a se elibera de stres".

Martorul audiat în instanţă, B.V.R. a confirmat faptul că în acea noapte inculpatul a dormit în domiciliul său. Această declaraţie se coroborează cu faptul că asupra inculpatului s-a găsit cheia apartamentului şi nici o forţare la butucul yalei, astfel că tatăl inculpatului nu putea pătrunde în apartament.

Martora P.C.M. a declarat, de asemenea că, în noaptea de 21 septembrie 2002 nu a fost cu inculpatul, susţinând că a fost cu acesta cca. o oră la 21 septembrie în parc. Martorul L.N. (coleg de cameră în arestul poliţiei aproximativ 2 luni) a arătat că inculpatul i-a relatat cu lux de amănunte, modalitatea comiterii celor patru crime.

Pe de altă parte, soţia inculpatului a susţinut că în 22 septembrie 2002 când s-a întors de la ţară, a observat ceva în neregulă în apartament, fiindu-i interzis de inculpat să intre în camere.

Tot soţia inculpatului a relatat susţinerile fratelui acestuia care, după eliberarea din penitenciar, venind acasă a povestit cum a comis inculpatul cele patru crime.

De asemenea, urma papilară plină de sânge a inculpatului, găsită de organele de urmărire penală, pe receptorul telefonului confirmă vinovăţia inculpatului.

Ca atare, Curtea constată că motivul invocat de inculpat în recurs, în sensul nevinovăţiei sale, şi care vizează achitarea, nu poate fi primit.

În acelaşi context, constatându-se că în cauză s-au administrat toate probatoriile, nici motivul invocat privind restituirea cauzei la organul de urmărire penală, nu poate fi primit.

Sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată de asemenea, că au fost respectate prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, la stabilirea şi individualizarea pedepsei, instanţele au avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, pericolul social al faptei abominabile comise, persoana inculpatului, care este recidivist şi nu în ultimul rând, poziţia procesuală nesinceră avută în faţa instanţei, cât şi poziţia acestuia de a nu fi regretat fapta comisă, astfel încât, o reducere a pedepsei nu se justifică.

În consecinţă, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 octombrie 2002.

Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.S. împotriva deciziei penale nr. 340 din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.

Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 2 octombrie 2002, la 19 martie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1568/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs