ICCJ. Decizia nr. 1569/2004. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1569/2004
Dosar nr. 111/2004
Şedinţa publică din 19 martie 2004
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 12 septembrie 2003, Tribunalul Ialomiţa, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., text în baza căruia a condamnat pe inculpaţii C.F. şi C.P. la pedeapsa de câte 10 ani închisoare, fiecare. A aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., i-a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpaţii să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, fiecare. S-au aplicat prevederile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 25 august 2002 la zi, pentru inculpatul C.F., şi de la 6 decembrie 2002 la zi, pentru inculpatul C.P.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata sumei de 5.704.088, despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
Au mai fost obligaţi la plata unei prestaţii periodice lunare în cuantum de 625.000 lei către minora C.L.E. începând de la data de 25 august 2002 şi până la majoratul acesteia, precum şi la plata unei sume de câte 30 milioane lei, daune morale, către fiecare dintre părţile civile: C.L., C.L.E., C.D., C.C. şi C.C.
Tribunalul a reţinut că, inculpaţii sunt fraţi, C.F. locuind în comuna Movila, judeţul Ialomiţa, iar C.P., în oraşul Năvodari, judeţul Constanţa.
La data de 23 august 2002, C.P. a venit cu familia sa în comuna Movila, locuind la domiciliul socrului său I.V.
La 24 august 2002, inculpatul C.P. şi-a ajutat tatăl C.G. în efectuarea unor munci la stâna acestuia situată la marginea comunei, ocazie cu care i s-a plâns fiului său că numitul C.G. i-ar fi furat nişte curcani.
În seara aceleiaşi zile C.P. a mers la un bar din centrul comunei, unde, în jurul orelor 23,00-24,00, s-a întâlnit cu fratele său C.F. venit în aceeaşi zi din Austria, unde se deplasase în interes de serviciu. Au mai consumat băuturi alcoolice, în cursul nopţii şi la domiciliul lui J.G. şi al inculpatului C.F. Împreună au hotărât ca dimineaţa să meargă la C.G. pentru a-i aplica o corecţie.
În dimineaţa zilei de 25 august 2002, cei doi fraţi s-au deplasat cu autoturismul condus de C.F. la stâna tatălui lor, care se afla în imediata vecinătate a locului de muncă al victimei C.G.
Inculpatul C.P. s-a deplasat la cabina de portar unde lucra şi locuia C.G., pe care l-a scos afară şi a început să-l lovească cu pumnii şi palmele peste cap şi peste piept, până când acesta a căzut. La insistenţele inculpatului s-a ridicat şi a fost din nou lovită de ambii inculpaţi, până când a căzut din nou la pământ şi a început să sângereze la gură şi în zona urechii drepte.
Pentru că victima refuza să recunoască furturile, cei doi inculpaţi au urcat-o cu forţa în maşină şi au dus-o în sat la gospodăriile la care se bănuia că au fost duşi sau vânduţi curcanii sustraşi. Prima oprire au făcut-o la domiciliul martorului C.M., văr cu inculpaţii. Ei i-au reproşat că a sustras animale de la stână, martorul negând acest fapt, i-a invitat să părăsească curte casei sale. Martorul a remarcat că victima avea tricoul rupt şi avea urme de lovituri pe faţă, dar se deplasa fără dificultate. În acest timp, victima nu a fost lovită de inculpaţi.
Ulterior, inculpaţii s-au deplasat la domiciliul martorului T.G., pentru a-l determina pe C.G. să recunoască furturile. Victima s-a refugiat în curtea martorului, de frica inculpaţilor, dar s-a întors, la cererea inculpatului C.F.
Inculpaţii l-au urcat în maşină şi s-au deplasat la postul local de poliţie cu intenţia de a preda pe victimă la poliţie. Pentru că nu au găsit pe nimeni, inculpaţii s-au întors la stână, unde i-au mai aplicat o corecţie victimei, lovindu-l cu pumnii şi cu un bici în zona spatelui şi a picioarelor.
Fiind convinşi că victima este autorul furturilor din gospodăria tatălui lor, inculpaţii i-au cerut insistent victimei să părăsească zona şi să nu se mai întoarcă, acesta nefiind din localitate.
În acest sens, l-au spălat de sânge pe faţă şi pe corp, iar C.F. l-a condus la cabină, asistând la strângerea lucrurilor victimei, după care l-a însoţit spre drumul care ducea înafara satului. După ce victima s-a îndepărtat, inculpatul C.F. a plecat spre sat.
După circa 100 m de locul unde a fost părăsit de inculpatul C.F., victima s-a prăbuşit devenind inconştient în lanul de lucernă, unde a fost găsit de martorul P.P. şi ulterior transportat la spital. A doua zi, la 26 august 2002, victima a decedat la spital.
În Suplimentul de expertiză la Raportul medico-legal de autopsie, avizat de Comisia de Avizare şi Control, medicii legişti concluzionează că leziunile tegumentare şi traumatice cervicale ar fi necesitat în caz de supravieţuire 25-30 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile traumatice cranio-cerebrale au caracteristicile unor leziuni produse prin cădere şi lovire de plan dur, cu impact cranian temporo-parietal drept. Se mai constată că, un rol favorizant în apariţia hemoragiei meningo-cerebrale l-a avut ciroza hepatică, afecţiune patologică preexistentă.
Prin Decizia penală nr. 679 din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomiţa şi de inculpaţii C.F. şi C.P.
Apelul declarat de parchet viza încadrarea juridică a faptei, şi anume, greşita schimbare a încadrării juridice din infracţiunea omor deosebit de grav, în infracţiunea de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., precum şi aplicarea unor pedepse corespunzătoare încadrării corecte a faptei.
Ambele apeluri ale inculpaţilor au vizat greşita condamnare pentru infracţiunea prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., şi greşita individualizare a pedepsei, solicitându-se achitarea pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal şi reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Curtea de apel, prin Decizia menţionată, a considerat că încadrarea corectă a faptei este în art. 183 C. pen., astfel cum a hotărât prima instanţă, în baza art. 334 C. proc. pen., iar pedepsele au fost corect individualizate, în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs împotriva acestei decizii, solicitând casarea hotărârilor şi condamnarea inculpaţilor în baza art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen.
Recursul declarat de parchet este nefondat, pentru motivele ce urmează:
Înalta Curte constată că ambele instanţe au avut în vedere, cu ocazia schimbării încadrării juridice a faptei comisă de inculpaţi, care a avut ca urmare decesul victimei (din infracţiunea prevăzută de art. 174 – art. 176 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.), lipsa intenţiei ambilor inculpaţi de a ucide victima şi existenţa doar a intenţiei a aplica o corecţie acesteia, pentru furturile cu privire la care erau convinşi că victima le-ar fi săvârşit.
Astfel, din modul în care au acţionat, ducând victima la gospodăriile unde aflaseră că ar fi dus curcanii furaţi şi, ulterior, la poliţie (unde nu au găsit nici un poliţist), precum şi în final, alungarea din sat a victimei, rezultă în mod clar doar intenţia lor de a o lovi şi vătăma integritatea ei corporală.
Suplimentul de raport medico-legal, confirmă că leziunile produse prin fapta inculpaţilor, în cazul în care victima ar fi supravieţuit, ar fi determinat 25-30 zile de îngrijiri medicale. De asemenea, se mai constată că leziunile traumatice cranio-cerebrale au caracteristicile unor leziuni produse prin cădere şi lovire de plan dur, iar în apariţia hemoragiei meningo-cerebrale şi activitatea ei, un rol favorizant l-a avut ciroza hepatică, afecţiune patologică preexistentă.
Totodată, rezultă din aceste constatări că inculpaţii nu au lovit victima în zone vitale ale corpului şi nici nu au produs rupturi ale organelor interne.
De asemenea, nu au lovit victima cu obiecte contondente, apte de a ucide.
Prin urmare, intenţia inculpaţilor nu a fost de a ucide victima ci de a-i aplica o corecţie pentru prezumtivele fapte de furt de păsări din gospodăria tatălui lor.
Evident, dacă inculpaţii ar fi avut intenţia de a ucide victima nu s-ar fi expus, ducând-o la cele două gospodării ale martorilor şi, în nici un caz nu s-ar fi dus la poliţie.
Totodată, nu există probe din care să rezulte că loviturile aplicate de inculpaţi s-ar fi făcut cu intenţia de a suprima viaţa victimei, ci doar de a o pedepsi corporal. În aceeaşi intenţie se înscrie şi alungarea din sat a presupusului infractor.
Înalta Curte constată că schimbarea încadrări juridice a faptei s-a făcut justificat de probele noi administrate în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 334 C. proc. pen.
Referitor la cuantumul pedepsei aplicate celor doi inculpaţi, Înalta Curte constată că individualizarea pedepselor este corectă atât în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi încadrarea juridică a acestora, persoana celor doi infractori, precum şi cu dispoziţiile codului penal referitoare la concursul de infracţiuni (art. 33 – art. 34 C. pen.), criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de parchet.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 679 din 12 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpaţii C.F. şi C.P.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1568/2004. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1570/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
