ICCJ. Decizia nr. 1584/2004. Penal. Art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1584/2004
Dosar nr. 721/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 378 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Vaslui a fost condamnat inculpatul A.E. la pedeapsa de 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa principală aplicată durata arestării preventive de la 3 iunie 2003 la zi.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă B.V. şi a fost obligat inculpatul A.E. să-i achite suma de 15.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit, aflat la camera de corpuri delicte a instanţei.
Inculpatul a fost obligat la 7.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul A.E. s-a căsătorit în anul 1979 cu numita A.D., cu care a avut 5 copii. În anul 1996, din cauza unor neînţelegeri, s-a despărţit în fapt de aceasta.
După acea dată, inculpatul a rămas să gospodărească împreună cu fiica sa A.M., în casa din satul Epureni, judeţul Vaslui.
Numita A.M. întreţinea de câţiva ani relaţii de concubinaj cu victima B.E.V. din municipiul Huşi, acesta locuind în mod alternativ, atât la domiciliul inculpatului, împreună cu concubina sa, cât şi la părinţii lui, în Huşi.
Încă de la începutul relaţiei de concubinaj cu A.M., între victimă şi inculpat au început să apară neînţelegeri, urmate de certuri frecvente, astfel că, ultimul, îi reproşa acesteia că nu lucrează şi în gospodăria sa, ci, stă mai mult la domiciliul părinţilor, în Huşi, iar, adesea, certurile au degenerat în scandaluri.
Pe acest fond, în ziua de 02 iunie 2003, inculpatul A.E. a consumat băuturi alcoolice, ajungând în stare de ebrietate, iar după ce fiica sa A.M. a venit acasă de la Huşi unde lucrează la o societate de confecţii, s-a culcat, trezindu-se, în jurul orelor 20,00.
Între inculpat şi A.M. au avut loc câteva schimburi de cuvinte în contradictoriu, acesta fiind din nou nemulţumit că victima B.E.V. stă mai mult în municipiul Huşi, iar în gospodăria sa nu munceşte.
Ulterior, în jurul orelor 22,00, numita A.M. s-a culcat într-o cameră, împreună cu fiica sa A.A., în vârstă de patru ani, şi fratele ei A.I., iar inculpatul a rămas într-o bucătărie, anexă a casei de locuit.
În dimineaţa zilei de 03 iunie 2003, în jurul orelor 1,00, victima B.E.V. a venit acasă la concubina sa, iar după ce a intrat în camera în care dormea aceasta, s-a descălţat, pregătindu-se de culcare.
Imediat, inculpatul s-a trezit şi a avut loc o scurtă ceartă cu victima, pe fondul discuţiilor preexistente şi menţionate mai sus.
În timp ce victima a rămas în camera unde dormea concubina sa, inculpatul s-a dus într-o cameră alăturată şi a luat un cuţit de bucătărie cu mânerul din lemn, cu care a revenit, iar după o scurtă altercaţie, în care a intervenit şi A.M. i-a aplicat victimei o singură lovitură cu cuţitul în partea stângă a toracelui, după care a lăsat obiectul vulnerant pe o masă, lângă televizor, plecând de la locul comiterii faptei. La scurt timp victima a decedat.
Din raportul de expertiză medico-legală de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei cardiace hipodistolice, urmare a unei hemoragii externe şi interne masive cu hemopericard şi hemotorax. Hemoragia masivă s-a produs ca urmare a unei plăgi înjunghiate penetrante la nivelul toracelui, cu lezarea inimii la nivelul ventricolului drept.
Plaga înjunghiată penetrantă s-a produs prin lovire cu un obiect tăietor înţepător probabil cuţit, victima şi agresorul aflându-se faţă în faţă. Între traumatismul toracic şi moarte există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată.
Instanţa de fond a stabilit că inculpatul A.E. este autorul infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., săvârşită la data de 3 iunie 2003 împotriva victimei B.E.V.
La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere gradul concret de pericol al infracţiunii, urmarea produsă, circumstanţele personale, 51 ani, fără antecedente penale, agricultor şi conduita procesuală corectă.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile B.V. suma de 15.000.000 lei despăgubiri civile.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul A.E., invocând circumstanţa legală a provocării şi netemeinicia pedepsei aplicate.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 462 din 16 decembrie 2003, a admis apelul declarat de inculpat şi a redus pedeapsa principală de la 14 ani la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară de la 6 ani la 4 ani.
A motivat instanţa de apel că în raport de probele administrate vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de omor, corect a fost reţinută.
S-a dovedit că între inculpat şi victimă au existat, anterior faptei discuţii contradictorii, generate în special de inculpat, care îi reproşa victimei, concubinul fiicei sale, că nu munceşte destul în gospodărie.
Nu s-a dovedit că, victima să fi provocat scandalul în noaptea respectivă, astfel că, circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu poate fi reţinută.
S-a apreciat că motivul de recurs privind individualizarea pedepsei este întemeiat. Deşi neînţelegerile nu au reprezentat o provocare din partea victimei, ele au fost de natură să accentueze starea de nemulţumire a inculpatului în legătură cu implicarea victimei în treburile gospodăreşti.
Aceste elemente de fapt, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, 51 de ani, este agricultor, are 4 copii, nu a mai fost condamnat, justifică reducerea pedepsei la limita minimă prevăzută de art. 174 C. pen.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi criticând-o cu privire la greşita individualizare a pedepsei.
S-a solicitat casarea deciziei penale şi menţinerea pedepsei aplicată de instanţa de fond.
Recursul declarat de parchet este întemeiat.
Pericolul social al faptei de omor săvârşită de inculpat, modalitatea şi împrejurările în care a fost comisă fapta, precum şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, justifică pedeapsa de 14 ani închisoare aplicată de prima instanţă.
Pedeapsa stabilită de instanţa de apel, orientată la limita minimă a textului de lege incriminator, nu este corespunzătoare gravităţii infracţiunii şi nu este de natură să asigure prevenţia generală şi specială.
În raport de cele reţinute, în conformitate cu art. 385 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de parchet, a casa Decizia penală a instanţei de apel şi se va dispune menţinerea în întregime a dispoziţiilor hotărârii instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi împotriva deciziei penale nr. 462 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe intimatul inculpat A.E.
Casează Decizia penală nr. 626 din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Menţine dispoziţiile sentinţei penale nr. 378 din 19 noiembrie 2003 a Tribunalului Vaslui.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 3 iunie 2003 până la 23 martie 2004.
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1582/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1586/2004. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
